21 de grame de viata

2014-11-14-scalesofinjusticeIn 1907, un cercetator american, pe numele sau Duncan MacDougall, a ajuns la concluzia ca sufletul uman cantareste exact 21 de grame. Rezultatul a fost obtinut prin cantarirea unor persoane inainte si imediat dupa deces. Dincolo de aceasta cercetare si de raspunsul obtinut (controversat sau nu), este o ocazie perfecta de a face un exercitiu de imaginatie.

Presupunand ca exact atat cantareste sufletul unui om, e interesant de vazut cu ce este umplut el pe parcursul unei vieti. Mai exact, cu ce pleaca dupa zecile de ani petrecuti aici. 21 de grame pare cam putin dupa o existenta in care ne-am luptat din rasputeri sa strangem in jurul nostru tot ce se putea strange.

Vom elimina asadar, orice fel de zestre materiala intrucat e greu de crezut ca sufletul ar porni in calatoria transcedentala inarmat cu un Ipod, cheia de la masina, inelul cu diamante sau ceasul de productie elvetiana.

Si-atunci ce ramane? Cu ce umplem cele 21 de grame? Daca omitem toate obiectele dupa care alergam in viata, mai raman lucruri simple precum zambete, visuri, lacrimi, sperante, dezamagiri, bucurii; pe scurt, amintiri care ne fac sa retraim emotii experimentate intr-un anumit moment.

Daca asa stau lucrurile, atunci ar fi bine sa facem un mic inventar. Cat din sufletul nostru este umplut cu zambete, visuri, bucurii, emotii care sa ne faca ochii sa straluceasca? Este mai degraba o intrebare retorica, mai ales daca discutam despre satisfactia noastra la locul de munca. Dar nu numai in acest caz.

Este, cu adevarat, un paradox. Constientizam ca lucrurile simple sunt cele mai importante si, cu toate acestea, ne ambitionam sa alergam dupa idealuri comune celor mai multi dintre noi, dar foarte rar constientizate cu adevarat, foarte rar asumate.  Iar de aici si pana la a nu mai gasi implinirea in ceea ce facem este doar un pas.

 Cand se face acel pas? Cand stresul este cel mai des intalnit in sufletul nostru, cand bucuria de a face ceva este inlocuita de obligatia de a mai indura o zi, cand zambetele sunt mai rare decat episoadele de incruntare, cand lacrimile de furie iau locul stralucirii din privire.  Dar si atunci cand alergam trei sferturi din viata pentru a ne putea bucura (speram noi) de sfertul ramas.

A nu se intelege ca toata lumea care alearga este in aceeasi situatie. Nici vorba. Pentru unii dintre noi, drumul pana la reusita nu este decat un traseu plin de bucuria lucrului pe care il  fac cu drag. Pentru altii, este o competitie fara sfarsit. Unii dintre noi nici macar nu aleg, ci se lasa purtati de val.  Altii nici nu constientizeaza ca ar putea alege un alt stil de a trai.

Dar, fara exceptie, conform teoriei de la care am pornit, cu totii inmagazinam ceva in suflet. Pana la final, bagajul pe care avem voie sa il luam in ultima calatorie are o greutate limitata.  Daca e asa, tu ce ai vrea sa pui in el? Atentie! Intr-o viata poti pune de-o parte doar 21 de grame…

autorANDREI (1)


Ce nu iti spune teoria despre managementul oamenilor 

people-management-strategyAm avut ocazia de-a randul anilor sa fiu peste masura de injurat de catre oamenii pe care i-am condus in mod formal…

In 2004 am terminat Facultatea de Management din cadrul ASE, cu o diploma in mana prin care ma puteam numi viitor manager. Si cu un bagaj de cunostinte prin care as fi facut performanta in orice situatie, daca urmam retetele din carti. Atunci, dar si de atunci, cred ca am fost managerul catorva sute de persoane. Dar parca v-am spus cat de injurat am fost, nu?

Esti manager, faci asta de cativa ani, presiunea pe rezultate e din ce in ce mai mare, oamenii par nepotriviti pentru ce ai tu de facut. Iata ce am invatat in 12 ani de cand conduc oameni, lucruri pe care nici facultatea, nici masterul, niciunul dintre cursurile la care am participat  nu m-au invatat:

1. Nu te astepta ca oamenii sa faca ce spui tu, daca nici tu nu faci ce spui tu. Oamenii vor face ce faci , nu ce predici.

2. Oamenii sunt diferiti. De asta avem haine diferite, de asta mancam mancaruri diferite, de asta avem masini diferite si ascultam muzica diferita. De asta nu exista niciodata o strategie de performanta manageriala care functioneaza la toti. Adaptabilitate este cuvantul cheie.

3. Toti iti spun sa delegi. Dar nu iti iese si ai senzatia ca tu poti sa o faci mai bine decat cei carora le delegi. Dar asta te face un specialist, nu un manager bun. Un manager bun esti atunci cand ceea ce tu delegi, se face mai bine decat daca ai fi facut-o tu.

4. Ai facut cursuri de leadership cu zilele. Si deja le stii pe de rost. Si chiar si asa , ceva iti lipseste. Ceva-ul ala reprezinta schimbarea ta, ca individ, inaintea schimbarii celorlalti. ‘Lead by example’ era un afis de succes, cu multi ani in urma.

5. ‘Culture eats strategy for lunch’ zicea Drucker. Cu alte cuvinte, orice schimbare in departamentul tau trebuie sustinuta de cultura departamentului respectiv  si este in concordanta cu valorile voastre. Si atunci este autentica  si de durata.

6. Fii autentic,  actioneaza in baza valorilor tale reale  si respecta valorile celorlalti. Nu incerca sa fii managerul despre care iti povestesc eu in articolul asta ci doar fii omul. Si brusc, schimbarea se produce.

7. Succesul si rezultatele bune nu vin de azi pe maine, Cum niciun sportiv nu a inceput azi si maine a fost campion mondial. Procesul este progres, zi de zi, saptamana de saptamana, luna de luna.

Restul invatamintelor mele le vei descoperi pe 19 Februarie. 

Autor: Petru Pacuraru

 


Datoria de a te felicita

its_up_to_meVara lui 2013, Timisoara, cald.  Sesiune de follow up la unul dintre clientii HPDI. Pauza de masa. Personaje: Arnold (DJ Andy) si Alex (subsemnatul). Discutie libera. Andy imi povestea ceva. Nu mai stiu ce dar imi amintesc foarte clar ca s-a oprit brusc, a tras aer in piept si…

– Alex, hai sa-ti spun cum sta treaba!…

Tonul foarte serios, schimbarea brusca a subiectului dar mai ales privirea lui Andy m-au facut incapabil sa reactionez in vreun fel. Am stiut doar ca urma ceva interesant. Iar Andy a continuat:

– Dupa ’90 am incercat tot ce se putea. Cel putin asa credeam pe atunci. Oricum, era greu, Alex. Voiam mai mult si simteam ca aici nu voi reusi. Aveam impresia ca toata lumea se impotriveste. Si in mare parte asa si era. Am vorbit cu sotia si am hotarat ca vom pleca in Canada. Am aranjat tot. Tot, ma intelegi? Planul era facut. Mai asteptam viza. Ba nu, aveam si viza luata. Asteptam doar ziua aceea. Si atunci, ma intalnesc din intamplare cu un vechi prieten. Si, din vorba in vorba, am ajuns sa ma plang si lui. Ca sistemul, ca oamenii, ca job-ul, ca m-am hotarat sa plec in Canada.

– Stii ce mi-a zis? ma intreaba Andy, brusc.

Nu ma asteptam la intrebare, asa ca singura mea reactie a fost o ridicare timida din umeri.

– Tu ce, Doamne iarta-ma, ai facut ca sa-ti fie mai bine?

Nu intelegeam daca Andy ma intreaba pe mine sau asa era povestea, nu am inteles exact nici ideea, asa ca am mimat o mirare care putea fi interpretata in toate felurile. Norocul meu ca Arnold a continuat.

– Alex, in momentul ala s-a intamplat ceva! Am inteles! Dupa cum vezi, sunt aici. Nu am mai plecat in Canada. Si mi-e bine.

Ianuarie 2015.  Andy, iti recunosc prin intermediul acestei scrieri ca abia acum am inteles si eu. Cam greu dar… Atunci m-am prins de idee dar acum am inteles-o.

Eu, eu ce am facut ca sa-mi fie mai bine?!…

Nu-mi permit sa va intreb pe voi, cei care veti citi aceste randuri, ce ati facut ca sa va fie mai bine, dar va lansez provocarea sa va adresati singuri aceasta intrebare. Si daca primiti provocarea mea, dupa ce va veti raspunde, mai incercati o intrebare: Eu ce voi face anul acesta ca sa-mi fie mai bine?

Am inteles, Andy! De mine depinde! Indiferent daca am un job care nu ma satisface sau poate doar seful nu-mi place; chiar daca nu ma inteleg cu jumatate dintre colegi sau poate doar cu unul; chiar daca am terminat anul trecut cu toate obiectivele neatinse sau poate doar cu cateva; chiar daca mi-e greu sa spun ceea ce gandesc si chiar daca 2014 a fost cel mai prost sau cel mai bun an din viata mea, la finalul acestui an, voi avea dreptul sa-mi pun intrebarea –  tu ce ai facut ca sa-ti fie mai bine? Si cum multe dintre drepturile noastre vin la pachet si cu o datorie, am datoria ca la finalul acestui an sa ma felicit pentru tot ceea ce am facut ca sa-mi fie mai bine.

Sfatul “doftorului”:

Vrei sa-ti renovezi casa?… Scrie!

Vrei sa-ti schimbi locul de munca?… Scrie!

Vrei sa avansezi pe un post mai bun?… Scrie!

Vrei sa-ti schimbi masina?…Scrie!

Vrei sa fii cel mai bun din departamentul tau?… Scrie!

Vrei sa te insori sau sa te mariti?… Treaba ta… Scrie!

Vrei sa ai o vacanta exotica?… Scrie!

Vrei sa?… Scrie!

De cand citesti articolul asta scriai deja. Nu dureaza mult. Ce te costa?… O pagina din agenda ta. Bine, si putina cerneala.

Publicitate

Si daca ai acceptat provocarea de a scrie, atunci intra pe pagina noastra de facebook https://www.facebook.com/HumanPerformanceDevelopmentInt si scrie: Am scris!

Cine stie, poate castigi un loc la unul dintre cursurile noastre.

PS  Multumesc, Andy!

Autor: Alexandru Busila

 

 


Am deschis anul cu prietenii de la Arctic

In prima saptamana de la sosirea  lui 2015, am inceput si munca. Alex si Alexandra ( noua noastra colega) au organizat primul proiect de teambuilding din acest an, pentru prietenii nostri de la Arctic. Participantii au descoperit care sunt sursele lor de energie, care sunt principalele atuuri ale personalitatii lor si cum se pot baza pe proprii colegi pentru a-si putea atinge adevaratul potential. O zi frumoasa si promitatoare.