Everybody is better than anybody

Week-end-ul trecut am fost alături de partenerii noştri de la Arctic, la Bran. Tema programului a fost “Everybody is better than everybody”. După o zi de muncă, după Olimpiada Isteţilor, participanţii au avut de construit o bicicletă pe care au dăruit-o unei fetiţe provenită dintr-o familie defavorizată. În urma activităţilor desfăşurate, participanţii au realizat că fac parte dintr-un grup mult mai omogen decât credeau. Au înţeles că anumite lucruri pot fi duse la bun sfârșit dacă ai voinţă, dacă ieşi din zona de confort şi dacă într-adevăr lucrezi în echipă. A fost o experienţă de autocunoaştere şi cunoaştere a celorlalţi. Mulţumim echipei Arctic pentru că ne-a demonstrat şi confirmat că “EVERYBODY IS BETTER THAN ANYBODY”.[:en]

Week-end-ul trecut am fost alături de partenerii noştri de la Arctic, la Bran. Tema programului a fost “Everybody is better than everybody”. După o zi de muncă, după Olimpiada Isteţilor, participanţii au avut de construit o bicicletă pe care au dăruit-o unei fetiţe provenită dintr-o familie defavorizată. În urma activităţilor desfăşurate, participanţii au realizat că fac parte dintr-un grup mult mai omogen decât credeau. Au înţeles că anumite lucruri pot fi duse la bun sfârșit dacă ai voinţă, dacă ieşi din zona de confort şi dacă într-adevăr lucrezi în echipă. A fost o experienţă de autocunoaştere şi cunoaştere a celorlalţi. Mulţumim echipei Arctic pentru că ne-a demonstrat şi confirmat că “EVERYBODY IS BETTER THAN ANYBODY”.


Iti castigi existenta sau moartea?

Fiecare situație stresantă lasă o cicatrice de neşters, iar organismul plăteşte pentru supravieţuirea după o situaţie stresantă, devenind puţin mai bătrân. Dr. Hans Style, părintele medicinei antistres.

Genetică versus alegerile din viaţă.

Într-un studiu din 1996, realizat de Universitatea din Yale şi fundaţia McArthur, cercetătorii au dezvăluit că modul în care oamenii îmbătrânesc este mai mult o chestiune care ţine de felul în care aceştia trăiesc. Surprinzător, numai 30% din factorii responsabili de îmbătrânire sunt de ordin genetic.  Cercetările din ultimii ani, reduc aceste procente la 25%. Cu alte cuvinte, ai control de 3 ori mai mult asupra celorlalţi factori.

Raportarea noastră la muncă este crucială pentru felul în care îmbătrânim. De ce spun asta? Pentru că la muncă petrecem mai mult de 60% din timpul nostru. Dacă job-ul tău nu este pe măsură talentelor tale atunci cu siguranţă nu vei fi fericit. Te vei plânge constant de colegii tăi, de cât de slab este managementul şi cât de rău este locul în care lucrezi. Statistic vorbind, în America, aproape 78% dintre angajaţi sunt nemulţumiţi de slujbele lor. Împlinirea la locul de muncă vine făcând ceea ce-ţi place. Fă din slujba ta ceva ce iubeşti sau pleacă înainte să-ţi afecteze sănătatea şi să-ţi scurteze viaţa.

Stresul, ucigaşul silenţios.

“Numeroase sondaje arată că americanii adulţi se consideră mult mai stresaţi decât acum 10 sau 20 de ani”, spune dr. Paul J. Rosch, preşedintele Institutului American pentru Stres. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre oameni nu îşi dau seama de faptul că un grad ridicat de stres le afectează sănătatea. Pur şi simplu, ignoră sau subestimează stresul din viaţa lor. De cele mai multe ori obişnuim să spunem: “Sunt doar puţin stresat”. Ne păcălim…stresul este un ucigaş care distruge şi scurtează viaţa.

Iată câteva dintre afecţiunile care sunt provocate şi favorizate de stres, conform cercetărilor făcute de Dr. Paul Rosch, Preşedintele Institutului American pentru Stres:

–          Cauza principală a morţii subite, insomniei şi depresiei.

–          Poate provoca infarct la persoane fără probleme coronariene.

–          Favorizează depunerea grăsimii abdominaleşi dezvoltarea rezistenţei la insulina, provocând diabetul.

–          Măreşte riscul de hipertensiune şi atac cerebral.

–          Agravează sau duce la declanşarea bolii Parkinsoni, a bolii Alzheimer şi a altor disfuncţii  neudegenerative.

Şi lista continuă.

Trist este că în ciuda atâtor dovezi medicale, stresul, prima cauză pentru numeroase disfuncţii preponderente pe care le avem astăzi, este ignorată. Este asasinul cu cap de hidră al stării de bine.

TU eşti soluţia.

Mesajul este clar: ar fi bine să începi să ai grijă de tine, pentru că sistemul nu o va face pentru tine. Prevenţia este cea mai bună unealtă. TU eşti persoana cea mai potrivită să aibă grijă de sănătatea ta. Totul începe cu modul în care gândeşti. Evenimentele mentale au  efecte benefice sau nocive asupra creierului şi sunt transmise către corp. În realitate, totul este creat înlăuntrul noastru şi direcţionat înapoi către noi înşine. Oricât de sceptici am fi sau oricât de mult am nega, fiecare gând, cuvânt şi acţiune are o consecinţă psihologică şi asupra sănătăţii. Înţelegerea acestui fapt ne dă tuturor un motiv în plus de a deveni responsabili şi de a ţine cont de această realitate, indiferent de situaţie.

 

 [:en]iticastigiexistentasaumoarteaFiecare situație stresantă lasă o cicatrice de neşters, iar organismul plăteşte pentru supravieţuirea după o situaţie stresantă, devenind puţin mai bătrân. Dr. Hans Style, părintele medicinei antistres.

Genetică versus alegerile din viaţă.

Într-un studiu din 1996, realizat de Universitatea din Yale şi fundaţia McArthur, cercetătorii au dezvăluit că modul în care oamenii îmbătrânesc este mai mult o chestiune care ţine de felul în care aceştia trăiesc. Surprinzător, numai 30% din factorii responsabili de îmbătrânire sunt de ordin genetic.  Cercetările din ultimii ani, reduc aceste procente la 25%. Cu alte cuvinte, ai control de 3 ori mai mult asupra celorlalţi factori.

Raportarea noastră la muncă este crucială pentru felul în care îmbătrânim. De ce spun asta? Pentru că la muncă petrecem mai mult de 60% din timpul nostru. Dacă job-ul tău nu este pe măsură talentelor tale atunci cu siguranţă nu vei fi fericit. Te vei plânge constant de colegii tăi, de cât de slab este managementul şi cât de rău este locul în care lucrezi. Statistic vorbind, în America, aproape 78% dintre angajaţi sunt nemulţumiţi de slujbele lor. Împlinirea la locul de muncă vine făcând ceea ce-ţi place. Fă din slujba ta ceva ce iubeşti sau pleacă înainte să-ţi afecteze sănătatea şi să-ţi scurteze viaţa.

Stresul, ucigaşul silenţios.

“Numeroase sondaje arată că americanii adulţi se consideră mult mai stresaţi decât acum 10 sau 20 de ani”, spune dr. Paul J. Rosch, preşedintele Institutului American pentru Stres. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre oameni nu îşi dau seama de faptul că un grad ridicat de stres le afectează sănătatea. Pur şi simplu, ignoră sau subestimează stresul din viaţa lor. De cele mai multe ori obişnuim să spunem: “Sunt doar puţin stresat”. Ne păcălim…stresul este un ucigaş care distruge şi scurtează viaţa.

Iată câteva dintre afecţiunile care sunt provocate şi favorizate de stres, conform cercetărilor făcute de Dr. Paul Rosch, Preşedintele Institutului American pentru Stres:

–          Cauza principală a morţii subite, insomniei şi depresiei.

–          Poate provoca infarct la persoane fără probleme coronariene.

–          Favorizează depunerea grăsimii abdominaleşi dezvoltarea rezistenţei la insulina, provocând diabetul.

–          Măreşte riscul de hipertensiune şi atac cerebral.

–          Agravează sau duce la declanşarea bolii Parkinsoni, a bolii Alzheimer şi a altor disfuncţii  neudegenerative.

Şi lista continuă.

Trist este că în ciuda atâtor dovezi medicale, stresul, prima cauză pentru numeroase disfuncţii preponderente pe care le avem astăzi, este ignorată. Este asasinul cu cap de hidră al stării de bine.

TU eşti soluţia.

Mesajul este clar: ar fi bine să începi să ai grijă de tine, pentru că sistemul nu o va face pentru tine. Prevenţia este cea mai bună unealtă. TU eşti persoana cea mai potrivită să aibă grijă de sănătatea ta. Totul începe cu modul în care gândeşti. Evenimentele mentale au  efecte benefice sau nocive asupra creierului şi sunt transmise către corp. În realitate, totul este creat înlăuntrul noastru şi direcţionat înapoi către noi înşine. Oricât de sceptici am fi sau oricât de mult am nega, fiecare gând, cuvânt şi acţiune are o consecinţă psihologică şi asupra sănătăţii. Înţelegerea acestui fapt ne dă tuturor un motiv în plus de a deveni responsabili şi de a ţine cont de această realitate, indiferent de situaţie.

jimbagnola autor

 


Petru Pacuraru, omul cu viziune

Când ai la cârmă un om autentic care nu se dezice de valorile sale pentru cele contextuale sau alese de societate, corabia are o singură destinaţie, şi anume Succesul. Anteprenor de la 19 ani, Petru a ales drumul cel mai şerpuit şi anevoios şi bine a făcut. În prezent este acel Managing Partner cu idei crețe care vrea tot timpul, ca atât el cât şi oamenii din jurul său să-şi depăşească limitele.

Crede în performanţa unei echipe atât timp cât membrii acesteia îşi îndeplinesc misiunile personale. Petru nu crede în job fără suflet sau închirierea unui om pentru 8 ore. În schimb, crede în autenticitate ca valoare ce îl ajută să-şi descopere misiunea şi implicit împlinirea.
Petru este vizionarul HPDI, care ne ajută să ne urmăm visurile şi ne creează mediul în care să evoluăm.


Mai mult neamţ sau mai mult român?
Cu un bunic de origine nemţească, şi alt bunic deportat într-un vagon în Siberia, mă simt ceva mai global decât local. Cum origini pure nu mai există, suntem un amalgam de combinaţii spre dezamăgirea rasiştilor de orice fel.

3 oameni care ţi-au schimbat/influenţat foarte mult viaţa
Bunica mea este ca cea de pe sticla de untdelemn, blajină, iubitoare, dar fermă. M-a învăţat ce înseamnă lumea atunci când descopeream curtea metru cu metru. Mama mea îmi arată ce înseamnă determinarea, voinţă şi depăşirea constantă a oricărei limite şi Jim Bagnola care mă învaţă ce înseamnă să fii un bun profesionist şi OM. Sunt mulţi cei care mi-au influenţat şi îmi influenţează viaţa într-un mod decisiv.

Cum ai caracteriza cultura organizaţională a HPDI-ului?
Cultura organizaţională? Ce e aia? Noi suntem o familie autentică, creativă şi care neconditionăm încrederea. Suntem mult mai mult decât o organizaţie, la orice nivel.

Ce ai schimba în HPDI?
Managing Partnerul pentru că are numai idei crețe şi pentru că vrea tot timpul mai mult. Şi maşinile care se strică, şi imprimantele care ne fac probleme. În rest, perfecţiunea există.

Dacă nu ar fi HPDI, unde ai fi?
Cu siguranţă în antreprenoriat, de unde am început la 19 ani. Dacă nu aş fi în antreprenoriat, probabil că în politică.

Există cu adevărat leadership?
Există doar leadership. Nu există niciun manager cu adevărat performant, care să nu fie lider. În schimb există lideri care să facă performanțe notabile, fără să fie cu adevărat nişte manageri buni. Leadership-ul reprezintă forţa de a-i inspira mai mult decât de a-i manageria, şi atunci când oamenii dau ce au mai bun din ei, rezultatele vin repede.

Ce înseamnă pentru tine o echipă?
Înseamnă valențele fiecărui individ , înmulţite exponenţial. O echipă reprezintă forţa cea mai redutabilă la care poate ajunge fiecare individ în parte. Diferenţele dintre o companie de succes şi una care nu are foarte mare succes, este strategia, leadershipul, şi cât de unită este echipa executivă, şi nu doar. O echipă înseamnă succes, performanța prin îndeplinirea misiunii personale a fiecăruia. O echipă e mult mai mult decât un grup de oameni cu obiectiv comun, şi din păcate, ca romani, să lucrăm în echipa reprezintă o provocare uriaşă.

Cea mai de preț valoare pentru tine?
Autenticitatea reprezintă dezideratul meu numărul 1. Autenticitatea înseamnă corelarea permanentă a ceea ce cred şi simt, cu ceea ce fac. Şi atunci când se întâmplă asta, şi sunt inr-o relaţie sinceră cu mine, Universul mă ajută să îmi îndeplinesc toate dorinţele. Într-o lume plină de zgomot, de modele false şi de învăţăminte trunchiate, autenticitatea mi se pare mai rară ca o capră neagră pe plajă din Mamaia. Aşadar o preţuiesc, o cresc, şi mi-o asum. O caut la cei din jurul meu, şi o evanghelizez atât cât pot.

O poveste reală care te-a impresionat peste măsură.
Suntem teribili de norocoşi să putem să influenţăm în bine oameni cu care interacţionam. Poate cea mai motivanta parte din toată expunerea şi munca noastră, asta este.
Simona Baciu avea o grădiniţă denumită Happy Kids, unde avea 20 de copii. AM cunoscut-o atunci când Jim Bagnola a vorbit la Cluj şi am mers să îi vedem camera pe care o folosea drept grădiniţă. Jim a reuşit să îi oferă atât de multă inspiraţie, încât 10 ani mai târziu, Happy kids s-a transformat în Internaţional School, grădiniţă, gimnaziu, şcoală generală şi liceu, pentru aproape 1000 de copii pe an, școală cotată internaţional ca fiind una dintre cele mai bune din Europa.

Ateism sau divinitate?
Cu siguranţă Divinitate. Însă nu sub forma oricărei religii propăvăduite cu orice preţ. Cred că suntem cu o misiune pe acest pământ, şi misiunea ne-a fost dată de o entitate cu o conştiinţă superioară nouă. Trebuie să o aflăm, şi să o îndeplinim, şi aşa vom cunoaşte împlinirea şi fericirea.

O definiţie a fericirii
Sunt un fan al fericirii adevărate. Cred că trăitul conform valorilor reale, dar reale, nu alese de societate şi context, ne poate face fericiţi. Cred  în fericirea de zi cu zi, de oră cu ora. Consistența fericirii devine un drog, pe care îl vei dori mereu, aşadar îţi va fi din ce în ce mai greu să faci compromisuri şi să nu îl primeşti. Cred că principala obligaţie pe care o avem faţă de noi, este să ne căutăm fericirea, şi să o trăim.[:en]petrupacuraruCând ai la cârmă un om autentic care nu se dezice de valorile sale pentru cele contextuale sau alese de societate, corabia are o singură destinaţie, şi anume Succesul. Anteprenor de la 19 ani, Petru a ales drumul cel mai şerpuit şi anevoios şi bine a făcut. În prezent este acel Managing Partner cu idei crețe care vrea tot timpul, ca atât el cât şi oamenii din jurul său să-şi depăşească limitele.

Crede în performanţa unei echipe atât timp cât membrii acesteia îşi îndeplinesc misiunile personale. Petru nu crede în job fără suflet sau închirierea unui om pentru 8 ore. În schimb, crede în autenticitate ca valoare ce îl ajută să-şi descopere misiunea şi implicit împlinirea.
Petru este vizionarul HPDI, care ne ajută să ne urmăm visurile şi ne creează mediul în care să evoluăm.


Mai mult neamţ sau mai mult român?
Cu un bunic de origine nemţească, şi alt bunic deportat într-un vagon în Siberia, mă simt ceva mai global decât local. Cum origini pure nu mai există, suntem un amalgam de combinaţii spre dezamăgirea rasiştilor de orice fel.

3 oameni care ţi-au schimbat/influenţat foarte mult viaţa
Bunica mea este ca cea de pe sticla de untdelemn, blajină, iubitoare, dar fermă. M-a învăţat ce înseamnă lumea atunci când descopeream curtea metru cu metru. Mama mea îmi arată ce înseamnă determinarea, voinţă şi depăşirea constantă a oricărei limite şi Jim Bagnola care mă învaţă ce înseamnă să fii un bun profesionist şi OM. Sunt mulţi cei care mi-au influenţat şi îmi influenţează viaţa într-un mod decisiv.

Cum ai caracteriza cultura organizaţională a HPDI-ului?
Cultura organizaţională? Ce e aia? Noi suntem o familie autentică, creativă şi care neconditionăm încrederea. Suntem mult mai mult decât o organizaţie, la orice nivel.

Ce ai schimba în HPDI?
Managing Partnerul pentru că are numai idei crețe şi pentru că vrea tot timpul mai mult. Şi maşinile care se strică, şi imprimantele care ne fac probleme. În rest, perfecţiunea există.

Dacă nu ar fi HPDI, unde ai fi?
Cu siguranţă în antreprenoriat, de unde am început la 19 ani. Dacă nu aş fi în antreprenoriat, probabil că în politică.

Există cu adevărat leadership?
Există doar leadership. Nu există niciun manager cu adevărat performant, care să nu fie lider. În schimb există lideri care să facă performanțe notabile, fără să fie cu adevărat nişte manageri buni. Leadership-ul reprezintă forţa de a-i inspira mai mult decât de a-i manageria, şi atunci când oamenii dau ce au mai bun din ei, rezultatele vin repede.

Ce înseamnă pentru tine o echipă?
Înseamnă valențele fiecărui individ , înmulţite exponenţial. O echipă reprezintă forţa cea mai redutabilă la care poate ajunge fiecare individ în parte. Diferenţele dintre o companie de succes şi una care nu are foarte mare succes, este strategia, leadershipul, şi cât de unită este echipa executivă, şi nu doar. O echipă înseamnă succes, performanța prin îndeplinirea misiunii personale a fiecăruia. O echipă e mult mai mult decât un grup de oameni cu obiectiv comun, şi din păcate, ca romani, să lucrăm în echipa reprezintă o provocare uriaşă.

Cea mai de preț valoare pentru tine?
Autenticitatea reprezintă dezideratul meu numărul 1. Autenticitatea înseamnă corelarea permanentă a ceea ce cred şi simt, cu ceea ce fac. Şi atunci când se întâmplă asta, şi sunt inr-o relaţie sinceră cu mine, Universul mă ajută să îmi îndeplinesc toate dorinţele. Într-o lume plină de zgomot, de modele false şi de învăţăminte trunchiate, autenticitatea mi se pare mai rară ca o capră neagră pe plajă din Mamaia. Aşadar o preţuiesc, o cresc, şi mi-o asum. O caut la cei din jurul meu, şi o evanghelizez atât cât pot.

O poveste reală care te-a impresionat peste măsură.
Suntem teribili de norocoşi să putem să influenţăm în bine oameni cu care interacţionam. Poate cea mai motivanta parte din toată expunerea şi munca noastră, asta este.
Simona Baciu avea o grădiniţă denumită Happy Kids, unde avea 20 de copii. AM cunoscut-o atunci când Jim Bagnola a vorbit la Cluj şi am mers să îi vedem camera pe care o folosea drept grădiniţă. Jim a reuşit să îi oferă atât de multă inspiraţie, încât 10 ani mai târziu, Happy kids s-a transformat în Internaţional School, grădiniţă, gimnaziu, şcoală generală şi liceu, pentru aproape 1000 de copii pe an, școală cotată internaţional ca fiind una dintre cele mai bune din Europa.

Ateism sau divinitate?
Cu siguranţă Divinitate. Însă nu sub forma oricărei religii propăvăduite cu orice preţ. Cred că suntem cu o misiune pe acest pământ, şi misiunea ne-a fost dată de o entitate cu o conştiinţă superioară nouă. Trebuie să o aflăm, şi să o îndeplinim, şi aşa vom cunoaşte împlinirea şi fericirea.

O definiţie a fericirii
Sunt un fan al fericirii adevărate. Cred că trăitul conform valorilor reale, dar reale, nu alese de societate şi context, ne poate face fericiţi. Cred  în fericirea de zi cu zi, de oră cu ora. Consistența fericirii devine un drog, pe care îl vei dori mereu, aşadar îţi va fi din ce în ce mai greu să faci compromisuri şi să nu îl primeşti. Cred că principala obligaţie pe care o avem faţă de noi, este să ne căutăm fericirea, şi să o trăim.


Ce om energic era… pacat ca s-a plafonat

Mulţi oameni consideră că plafonarea este un fenomen negativ.  “M-am plafonat.” “Echipa mea s-a plafonat.” “Ce om energic era. Păcat că s-a plafonat.” Şi ori de câte ori auzim astfel de expresii suntem trişti.

Oarecum este şi explicabil. În momentul în care ajungi să te plafonezi energia se diminuează, rezultatele întârzie să mai apară, satisfacţiile întârzie şi ele, chiar şi relaţia cu cei din jur are de suferit. Totodată, uităm că a te plafona înseamnă că ai ajuns la plafonul de sus; înseamnă că până în acel moment ai fost în ascensiune, ai făcut eforturi. Şi atunci, întreb:
Nu credeţi că ar fi bine să ne bucurăm atunci când conştientizam că ne-am plafonat? La urma urmei am ajuns aici prin propriile eforturi. Nu asta ne doream? Să ajungem sus?…

Dacă eşti manager şi ai observat că echipa ta s-a plafonat, bucură-te! Înseamnă că ai reuşit să o conduci până la punctul maxim.
Cred că plafonarea capătă un sens negativ, neconstructiv în momentul în care nu ne punem problema cum să spargem acest plafon şi să trecem la următorul nivel. Abia în acest moment cred că ar trebui să ne îngrijorăm. Dacă 30 de zile la rând mergi la birou şi nu reuşeşti să te mobilizezi, să-ţi termini treaba aşa cum o făceai înainte şi nici nu mai găseşti soluţiile atât de uşor, ar fi bine să te întrebi dacă nu cumva te-ai plafonat.
Poate vă întrebaţi care este diferenţa dintre plafonat şi demotivat. E simplu. Când eşti demotivat nu mai ai chef să faci nimic. Când eşti pe cale să te plafonezi, faci tot ceea ce ai făcut şi ieri dar rezultatul nu te mai mulţumeşte.

Scriam mai sus ca plafonarea devine negativă în momentul în care petrecem prea mult timp în această stare. Ce putem face pentru a sparge plafonul?

Din punctul meu de vedere provocare este cuvântul cheie. Provoacă-te să înveţi ceva nou. Mergi la cursuri de specializare sau de dezvoltare personală. Provoacă-te să-ţi creezi noi planuri (noi plafoane mai înalte) chiar dacă au legătură cu activitatea ta profesională sau nu. Să înveţi să cânţi la trompetă îţi poate oferi perspective noi chiar şi în viaţa profesională.

Provoacă-ţi managerul să te provoace cu noi proiecte. Provoacă-ţi colegii la un schimb de experienţă pentru câteva ore. Provoacă-ţi colegii să vă implicaţi într-un proiect de voluntariat.
Provoacă-te!… Înainte de asta totuşi, poţi să-ţi iei câteva zile libere, poate un weekend prelungit. Meriţi o pauză. Ai ajuns să te plafonezi pentru că ai muncit, ai depus efort, ai oferit tot ceea ce era mai bun în tine.

Acordă-ţi câteva zile în care să-ţi faci un nou plan, să-ţi restabileşti următorul plafon de atins. Ai grijă doar ca noul plafon să fie mai sus decât cel pe care tocmai l-ai atins.[:en]ce om energic era pacat ca s-a plafonatMulţi oameni consideră că plafonarea este un fenomen negativ.  “M-am plafonat.” “Echipa mea s-a plafonat.” “Ce om energic era. Păcat că s-a plafonat.” Şi ori de câte ori auzim astfel de expresii suntem trişti.

Oarecum este şi explicabil. În momentul în care ajungi să te plafonezi energia se diminuează, rezultatele întârzie să mai apară, satisfacţiile întârzie şi ele, chiar şi relaţia cu cei din jur are de suferit. Totodată, uităm că a te plafona înseamnă că ai ajuns la plafonul de sus; înseamnă că până în acel moment ai fost în ascensiune, ai făcut eforturi. Şi atunci, întreb:
Nu credeţi că ar fi bine să ne bucurăm atunci când conştientizam că ne-am plafonat? La urma urmei am ajuns aici prin propriile eforturi. Nu asta ne doream? Să ajungem sus?…

Dacă eşti manager şi ai observat că echipa ta s-a plafonat, bucură-te! Înseamnă că ai reuşit să o conduci până la punctul maxim.
Cred că plafonarea capătă un sens negativ, neconstructiv în momentul în care nu ne punem problema cum să spargem acest plafon şi să trecem la următorul nivel. Abia în acest moment cred că ar trebui să ne îngrijorăm. Dacă 30 de zile la rând mergi la birou şi nu reuşeşti să te mobilizezi, să-ţi termini treaba aşa cum o făceai înainte şi nici nu mai găseşti soluţiile atât de uşor, ar fi bine să te întrebi dacă nu cumva te-ai plafonat.
Poate vă întrebaţi care este diferenţa dintre plafonat şi demotivat. E simplu. Când eşti demotivat nu mai ai chef să faci nimic. Când eşti pe cale să te plafonezi, faci tot ceea ce ai făcut şi ieri dar rezultatul nu te mai mulţumeşte.

Scriam mai sus ca plafonarea devine negativă în momentul în care petrecem prea mult timp în această stare. Ce putem face pentru a sparge plafonul?

Din punctul meu de vedere provocare este cuvântul cheie. Provoacă-te să înveţi ceva nou. Mergi la cursuri de specializare sau de dezvoltare personală. Provoacă-te să-ţi creezi noi planuri (noi plafoane mai înalte) chiar dacă au legătură cu activitatea ta profesională sau nu. Să înveţi să cânţi la trompetă îţi poate oferi perspective noi chiar şi în viaţa profesională.

Provoacă-ţi managerul să te provoace cu noi proiecte. Provoacă-ţi colegii la un schimb de experienţă pentru câteva ore. Provoacă-ţi colegii să vă implicaţi într-un proiect de voluntariat.
Provoacă-te!… Înainte de asta totuşi, poţi să-ţi iei câteva zile libere, poate un weekend prelungit. Meriţi o pauză. Ai ajuns să te plafonezi pentru că ai muncit, ai depus efort, ai oferit tot ceea ce era mai bun în tine.

Acordă-ţi câteva zile în care să-ţi faci un nou plan, să-ţi restabileşti următorul plafon de atins. Ai grijă doar ca noul plafon să fie mai sus decât cel pe care tocmai l-ai atins.

 

ALEXANDRU BUSILA

 


Game of Thrones alaturi de BDO

Week-end-ul acesta am cucerit Tronul Absolut alături de BDO. Participanţii au fos împărţiţi în două triburi, iar pentru a cuceri Tronul au fost nevoiţi să parcurgă o înşiruire de probe foarte dificile. Au fost două zile în care participanţii au avut prilejul să-şi depăşească limitele, au înţeles că fiecare membru al echipei are un rol foarte important în cadrul acesteia. Poate cea mai de preț lecţie a fost cea că într-o echipă nu există orgoliu. Iar cel mai bine a concluzionat unul dintre participanţi care a spus:  “când ne rostogolim prin viaţă, cel mai reconfortant sentiment este acela de a avea pe cineva aproape care să ne ajute să nu atingem firele electrice”. BDO, o echipă voioasă care ne-a inspirat şi ne confirmat că succesul este rezultatul unei echipe unite.[:en]

Week-end-ul acesta am cucerit Tronul Absolut alături de BDO. Participanţii au fos împărţiţi în două triburi, iar pentru a cuceri Tronul au fost nevoiţi să parcurgă o înşiruire de probe foarte dificile. Au fost două zile în care participanţii au avut prilejul să-şi depăşească limitele, au înţeles că fiecare membru al echipei are un rol foarte important în cadrul acesteia. Poate cea mai de preț lecţie a fost cea că într-o echipă nu există orgoliu. Iar cel mai bine a concluzionat unul dintre participanţi care a spus:  “când ne rostogolim prin viaţă, cel mai reconfortant sentiment este acela de a avea pe cineva aproape care să ne ajute să nu atingem firele electrice”. BDO, o echipă voioasă care ne-a inspirat şi ne confirmat că succesul este rezultatul unei echipe unite.


Tribes of the Indian Nation cu PayU

Week-end-ul trecut am organizat cel mai amplu program de team building. În Poiana Braşov alături de PayU am recreat triburile indiene: Cherokee, Navajo, Sioux. Aşadar, ne-am întors în timp, mai exact în secolul XVI, când pământurile Indienilor erau ameninţate. Pentru a supravieţui pericolului imminent cele 3 triburi au fost nevoite să se reunească într-o confederaţie.

Participanţii şi-au procurat singuri resursele necesare pentru a construi o tabăra, fiecare trib păstrând propria identitate. Mai mult decât atât, au fost nevoiţi să-şi procure singuri hrana, să aprindă focul, să-şi construiască catapulte, să-şi exerseze abilităţile de luptători. Creativitatea, coordonarea, munca în echipă, strategia şi anduranţa la frig au avut un rezultat uimitor: wigwamuri şi totemuri impresionante, probe dificile pe care le-au trecut cu brio.

Zona de confort a participanţilor a fost mult depăşită. Au fost multă adrenalină, voie bună şi o furtună de idei creative. La finalul programului am realizat că ideile sunt asemenea vitaminelor ce întăresc un organism, făcându-i posibilă funcţionarea. Mulțumim echipei PayU pentru implicarea în cadrul acestui program.[:en]

Week-end-ul trecut am organizat cel mai amplu program de team building. În Poiana Braşov alături de PayU am recreat triburile indiene: Cherokee, Navajo, Sioux. Aşadar, ne-am întors în timp, mai exact în secolul XVI, când pământurile Indienilor erau ameninţate. Pentru a supravieţui pericolului imminent cele 3 triburi au fost nevoite să se reunească într-o confederaţie.

Participanţii şi-au procurat singuri resursele necesare pentru a construi o tabăra, fiecare trib păstrând propria identitate. Mai mult decât atât, au fost nevoiţi să-şi procure singuri hrana, să aprindă focul, să-şi construiască catapulte, să-şi exerseze abilităţile de luptători. Creativitatea, coordonarea, munca în echipă, strategia şi anduranţa la frig au avut un rezultat uimitor: wigwamuri şi totemuri impresionante, probe dificile pe care le-au trecut cu brio.

Zona de confort a participanţilor a fost mult depăşită. Au fost multă adrenalină, voie bună şi o furtună de idei creative. La finalul programului am realizat că ideile sunt asemenea vitaminelor ce întăresc un organism, făcându-i posibilă funcţionarea. Mulțumim echipei PayU pentru implicarea în cadrul acestui program.


Un week-end de poveste alaturi de Cafea Fortuna

Am petrecut un week-end de poveste alături de participanţii de la Cafea Fortuna. Zeiţa Fortuna le-a promis că o dată ce vor trece prin toate probele, cornul abundenţei se va revărsa asupra lor. Împărţiţi în echipe, au pornit la vânătoarea de resurse în Predal. Pentru a îndeplini multe dintre sarcini, participanţii au fost nevoiţi să dea dovadă de abilităţi de negociere şi persuasiune. A fost o adevărată provocare pentru ei, având în vedere că nu au avut voie să folosească banii sau să facă troc.

După-amiaza ne-am relaxat la film. Nu, nu ne-am dus la film ci au reprodus chiar ei fragmente din filme româneşti. Am asistat la interpretări foarte creative pentru scene din: BD la munte şi la mare, Nea Marin Miliardarul sau Liceeni.

Am pecetluit seara cu un foc de tabără şi am realizat că una dintre cele mai mari plăceri ale vieţii este să-ți depășești constant limitele. Iar când ai alături de tine oameni care urmăresc aceleaşi obiective, nimic nu este imposibil.

 [:en]

Am petrecut un week-end de poveste alături de participanţii de la Cafea Fortuna. Zeiţa Fortuna le-a promis că o dată ce vor trece prin toate probele, cornul abundenţei se va revărsa asupra lor. Împărţiţi în echipe, au pornit la vânătoarea de resurse în Predal. Pentru a îndeplini multe dintre sarcini, participanţii au fost nevoiţi să dea dovadă de abilităţi de negociere şi persuasiune. A fost o adevărată provocare pentru ei, având în vedere că nu au avut voie să folosească banii sau să facă troc.

După-amiaza ne-am relaxat la film. Nu, nu ne-am dus la film ci au reprodus chiar ei fragmente din filme româneşti. Am asistat la interpretări foarte creative pentru scene din: BD la munte şi la mare, Nea Marin Miliardarul sau Liceeni.

Am pecetluit seara cu un foc de tabără şi am realizat că una dintre cele mai mari plăceri ale vieţii este să-ți depășești constant limitele. Iar când ai alături de tine oameni care urmăresc aceleaşi obiective, nimic nu este imposibil.

 


Jim Bagnola despre ingredientele unei afaceri de succes

În cadrul unei cine de afaceri l-am avut alături pe Gota Morinaga preşedintele şi CEO-ul uneia dintre cele mai de succes companii de bomboane din Japonia, Morinaga & Co. L-am întrebat cât de veche este compania şi el mi-a răspuns: 115 ani. Uimit fiind, l-am întrebat care este reţeta succesului. El a răspuns: . “DREPTATE”, dreptate pentru angajați, dreptate pentru client și dreptate pentru partenerii noștri. Afacerea lui are la baza conceptul cheie: Bushido (Calea Războinicului,este un cuvânt japonez care este folosit pentru a descrie un cod de conduită al războinicilor samurai, un concept asemănător cu cel de cavalerism. Aceasta este un cod moral care pune accent pe cumpătare, loialitate, măiestrie în artele marţiale și moarte onorabilă). El a asemănat afacerea sa cu arta de a purta un război, însă armele sale sunt loialitatea, dreptatea, onoarea, devotamentul și curajul.

Toți managerii marilor companii doresc să afle secretul longevității succesului în afaceri. Ce poate susţine succesul și competitivitatea timp de mulți ani? Ce anume ne poate oferi  avantajul de care avem nevoie?

În mod tradițional, am vorbi despre departamentele de:  marketing, vânzări, finanţe și tehnologie, însă aş vrea să uităm de această reţetă veche, deoarece cele mai multe organizaţii eşuează. Nu neapărat din cauza acestor departamente dar nici nu obţin un avantaj competitiv dacă aplică metodele bine cunoscute.

În viitor, sustenabilitate va înseamna ca fiecare membru al unei  organizaţii să fie lider. Este un concept simplu, dar este o adevărată provocare să fie pus în aplicare. Dacă vrei să fii o organizație lider în arena ta, majoritatea oamenilor tăi trebuie să fie lideri. Cum putem crea un mediu în care angajații să dea dovadă de creativitate şi energie, obținând cele mai bune rezultate? Cu alte cuvinte, cum putem crea un mediu în care toată lumea să aibă posibilitatea de a conduce?

În extrema stângă avem un stil de conducere egalitarist, în care cel mai bun manager este un facilitator între angajaţi. Organizația tinde să aibă o structură mai plată și sare de multe ori de nivelurile ierarhice. În acest caz, este în regulă să-mi contrazic şeful, chiar și în public. Este posibil ca project managerii unui department să demareze proiecte fără aprobarea managerului. Este acceptat să comunici pe e-mail cu manageri pe poziţii mai înalte sau mai joase decât tine.

La cealaltă extremă dreapta este stilul ierarhic. În acest caz managerul este puternic și este totodată conducătorul. Raportarea este foarte importantă și organizația are mai multe niveluri ierarhice. Comunicarea urmează de multe ori linii prestabilite. Angajații subscriu la părerea managerului în public. Au nevoie de aprobarea sa înainte de a demara un proiect.

Japonia este una dintre ţările puternic ierarhizate. Nu cu mult în urma Japoniei sunt Coreea, India și China. Statele Unite ale Americii este mai mult tributară stilului egalitarist de leadership.

România (unde sunt partenerul firmei de consultanţă în resurse umane Human Performance Development Interantional) se află undeva la mijloc, între cele două extreme (stilul ierarhic şi stilul egalitarist). De ce? Pentru că în 1989 s-au mutat din comunism în democraţie. Au adoptat engleza ca a doua, a treia și chiar a patra limbă. La fel ca olandezii, nu vorbesc doar o engleză excelentă, dar ştiu de asemenea şi multe alte limbi. Multe multinaționale se află în România. Stilul lor de conducere este eclectic.

Pentru o imagine mai detaliată, cele mai egalitariste țări sunt Danemarca, Țările de Jos, Suedia, Israel și Australia.

Între cele două stiluri extreme de conducere (egalitarist şi ierarhic) avem câteva opțiuni majore:

•  Leadership autocratic

•  Leadership birocratic

•  Leadership carismatic

•  Leadership participativ

•  Leadership laissez-faire

•  Leadership orientat către relaţii

•  Leadership orientat către task-uri

•  Leadership tranzacțional

•  Leadership transformaţional

•  Leading is everybody’s business

“Leading is everybody’s business”  este stilul  pe care îl propun şi care înclină spre stilul egalitarist, dar poate include elemente ale mai multor stiluri enumerate mai sus. Dacă ar fi să ne imaginăm că o ţară precum Japonia ar adopta acest stil de leadership, ar trebui să găsim o modalitate prin care să respectăm valorile culturale dar totodată să se adapteze ușor la noile cerințe mondiale. Astfel, cum putem crea o structură de conducere egalitaristă în această cultură?

Prima provocare este de a privi leadership-ul dintr-o altă perspectivă. Ce este de fapt leadership-ul ca ştiinţă? Amintiți-vă că o știință trebuie să fie transferabilăși să rămână cât mai intactă în cât mai multe culturi.  Pune-ți-vă această întrebare: Care este acea condiţie absolut necesară pentru ca o persoană să fie lider?

Răspuns: Un adept sau adepți. Un adevărat lider are persoane care îl urmează (followers). Aceasta este prima premiză științifică. O altă întrebare este:  cum pot deveni un mare lider? Însă, cea mai importantă întrebare este: cumîi conving pe ceilalţi să mă urmeze?

Premiza numărul doi reiese din răspunsul la următoarea întrebare: ce urmează oamenii de fapt, titlurile sau alţi oameni?

Răspuns: Ei urmează persoana. Oamenii nu urmează titluri. Ei pot respecta titluri. Titlurile nu garantează faptul că oamenii te vor urma. Pentru a avea adepți, un lider trebuie să aibă abilități de a construi relaţii interumane. Liderul  trebuie să fie suficient de creativ pentru a genera idei care rezolvă problemele cu care se confruntă un grup. Este foarte probabil să urmez un coleg care la rândul său m-a sprijinit în trecut când am avut o idée bună.  În general, atunci când liderul nostru este şi managerul nostru, urmărim 3 condiţii esenţiale. Avem nevoie ca acea persoană să fie competentă, empaticăși demnă de încredere înainte de a o urma.

Premiza numărul trei: Leadership-ul nu înseamnă doar un grup de directori ai unei organizații. La o analiză mai atentă a acestei ştiinţe, constatăm că leadership-ul este un domeniu de interacțiune permanentă între lider și adepți. Leadership-ul nu se referă doar la lider. Liderul nu poate face nimic fără adepții. În acest sens, un alt cuvânt pentru leadership este parteneriat. Leadership-ul este un parteneriat între lider și adepți.

Vă invităm la cursul de leadership autentic “Leading is everybody’s business” din 24 mai – Cluj, 27 mai – Timișoara, 31 mai în București susținut de Jim Bagnola.  Pentru mai multe detalii și înscrieri, puteți accesa: www.jimbagnola.ro/evenimente/leadership

 

Jim Bagnola este CSP (Certified speaker professional). Această distincţie acordată de Asociaţia Naţională a Speakerilor, a fost oferită până în prezent, doar unui număr de aproximativ 600 de oratori profesionişti din întreaga lume, ceea ce îl include în topul speakerilor din America de Nord. Jim a fost inclus în “Top 30 lideri profesionişti din lume” în perioada 2006 – 2010 de către Leadership Gurus Internaţional.

 

 

 [:en]jimbagnolaÎn cadrul unei cine de afaceri l-am avut alături pe Gota Morinaga preşedintele şi CEO-ul uneia dintre cele mai de succes companii de bomboane din Japonia, Morinaga & Co. L-am întrebat cât de veche este compania şi el mi-a răspuns: 115 ani. Uimit fiind, l-am întrebat care este reţeta succesului. El a răspuns: . “DREPTATE”, dreptate pentru angajați, dreptate pentru client și dreptate pentru partenerii noștri. Afacerea lui are la baza conceptul cheie: Bushido (Calea Războinicului,este un cuvânt japonez care este folosit pentru a descrie un cod de conduită al războinicilor samurai, un concept asemănător cu cel de cavalerism. Aceasta este un cod moral care pune accent pe cumpătare, loialitate, măiestrie în artele marţiale și moarte onorabilă). El a asemănat afacerea sa cu arta de a purta un război, însă armele sale sunt loialitatea, dreptatea, onoarea, devotamentul și curajul.

Toți managerii marilor companii doresc să afle secretul longevității succesului în afaceri. Ce poate susţine succesul și competitivitatea timp de mulți ani? Ce anume ne poate oferi  avantajul de care avem nevoie?

În mod tradițional, am vorbi despre departamentele de:  marketing, vânzări, finanţe și tehnologie, însă aş vrea să uităm de această reţetă veche, deoarece cele mai multe organizaţii eşuează. Nu neapărat din cauza acestor departamente dar nici nu obţin un avantaj competitiv dacă aplică metodele bine cunoscute.

În viitor, sustenabilitate va înseamna ca fiecare membru al unei  organizaţii să fie lider. Este un concept simplu, dar este o adevărată provocare să fie pus în aplicare. Dacă vrei să fii o organizație lider în arena ta, majoritatea oamenilor tăi trebuie să fie lideri. Cum putem crea un mediu în care angajații să dea dovadă de creativitate şi energie, obținând cele mai bune rezultate? Cu alte cuvinte, cum putem crea un mediu în care toată lumea să aibă posibilitatea de a conduce?

În extrema stângă avem un stil de conducere egalitarist, în care cel mai bun manager este un facilitator între angajaţi. Organizația tinde să aibă o structură mai plată și sare de multe ori de nivelurile ierarhice. În acest caz, este în regulă să-mi contrazic şeful, chiar și în public. Este posibil ca project managerii unui department să demareze proiecte fără aprobarea managerului. Este acceptat să comunici pe e-mail cu manageri pe poziţii mai înalte sau mai joase decât tine.

La cealaltă extremă dreapta este stilul ierarhic. În acest caz managerul este puternic și este totodată conducătorul. Raportarea este foarte importantă și organizația are mai multe niveluri ierarhice. Comunicarea urmează de multe ori linii prestabilite. Angajații subscriu la părerea managerului în public. Au nevoie de aprobarea sa înainte de a demara un proiect.

Japonia este una dintre ţările puternic ierarhizate. Nu cu mult în urma Japoniei sunt Coreea, India și China. Statele Unite ale Americii este mai mult tributară stilului egalitarist de leadership.

România (unde sunt partenerul firmei de consultanţă în resurse umane Human Performance Development Interantional) se află undeva la mijloc, între cele două extreme (stilul ierarhic şi stilul egalitarist). De ce? Pentru că în 1989 s-au mutat din comunism în democraţie. Au adoptat engleza ca a doua, a treia și chiar a patra limbă. La fel ca olandezii, nu vorbesc doar o engleză excelentă, dar ştiu de asemenea şi multe alte limbi. Multe multinaționale se află în România. Stilul lor de conducere este eclectic.

Pentru o imagine mai detaliată, cele mai egalitariste țări sunt Danemarca, Țările de Jos, Suedia, Israel și Australia.

Între cele două stiluri extreme de conducere (egalitarist şi ierarhic) avem câteva opțiuni majore:

•  Leadership autocratic

•  Leadership birocratic

•  Leadership carismatic

•  Leadership participativ

•  Leadership laissez-faire

•  Leadership orientat către relaţii

•  Leadership orientat către task-uri

•  Leadership tranzacțional

•  Leadership transformaţional

•  Leading is everybody’s business

“Leading is everybody’s business”  este stilul  pe care îl propun şi care înclină spre stilul egalitarist, dar poate include elemente ale mai multor stiluri enumerate mai sus. Dacă ar fi să ne imaginăm că o ţară precum Japonia ar adopta acest stil de leadership, ar trebui să găsim o modalitate prin care să respectăm valorile culturale dar totodată să se adapteze ușor la noile cerințe mondiale. Astfel, cum putem crea o structură de conducere egalitaristă în această cultură?

Prima provocare este de a privi leadership-ul dintr-o altă perspectivă. Ce este de fapt leadership-ul ca ştiinţă? Amintiți-vă că o știință trebuie să fie transferabilăși să rămână cât mai intactă în cât mai multe culturi.  Pune-ți-vă această întrebare: Care este acea condiţie absolut necesară pentru ca o persoană să fie lider?

Răspuns: Un adept sau adepți. Un adevărat lider are persoane care îl urmează (followers). Aceasta este prima premiză științifică. O altă întrebare este:  cum pot deveni un mare lider? Însă, cea mai importantă întrebare este: cumîi conving pe ceilalţi să mă urmeze?

Premiza numărul doi reiese din răspunsul la următoarea întrebare: ce urmează oamenii de fapt, titlurile sau alţi oameni?

Răspuns: Ei urmează persoana. Oamenii nu urmează titluri. Ei pot respecta titluri. Titlurile nu garantează faptul că oamenii te vor urma. Pentru a avea adepți, un lider trebuie să aibă abilități de a construi relaţii interumane. Liderul  trebuie să fie suficient de creativ pentru a genera idei care rezolvă problemele cu care se confruntă un grup. Este foarte probabil să urmez un coleg care la rândul său m-a sprijinit în trecut când am avut o idée bună.  În general, atunci când liderul nostru este şi managerul nostru, urmărim 3 condiţii esenţiale. Avem nevoie ca acea persoană să fie competentă, empaticăși demnă de încredere înainte de a o urma.

Premiza numărul trei: Leadership-ul nu înseamnă doar un grup de directori ai unei organizații. La o analiză mai atentă a acestei ştiinţe, constatăm că leadership-ul este un domeniu de interacțiune permanentă între lider și adepți. Leadership-ul nu se referă doar la lider. Liderul nu poate face nimic fără adepții. În acest sens, un alt cuvânt pentru leadership este parteneriat. Leadership-ul este un parteneriat între lider și adepți.

Vă invităm la cursul de leadership autentic “Leading is everybody’s business” din 24 mai – Cluj, 27 mai – Timișoara, 31 mai în București susținut de Jim Bagnola.  Pentru mai multe detalii și înscrieri, puteți accesa: www.jimbagnola.ro/evenimente/leadership

 

Jim Bagnola este CSP (Certified speaker professional). Această distincţie acordată de Asociaţia Naţională a Speakerilor, a fost oferită până în prezent, doar unui număr de aproximativ 600 de oratori profesionişti din întreaga lume, ceea ce îl include în topul speakerilor din America de Nord. Jim a fost inclus în “Top 30 lideri profesionişti din lume” în perioada 2006 – 2010 de către Leadership Gurus Internaţional.

jimbagnola autor

 

 


E-hunters cu Frigoglass

Continuăm seria de team building-uri cu prietenii noştri de la Frigoglass. Participanţii au fost împărţiţi în echipe, şi-au creat propria identitate iar după au devenit adevăraţi vânători de tehnologie.  Pentru a îndeplini aceste task-uri au avut nevoie de câteva ingrediente cheie: creativitate, spirit de echipă, coordonare, strategie, fair-play şi multă voie bună. În urma task-urilor au primit materiale pentru construcţia bicicletelor. Şi cum orice produs nou are nevoie şi de o promovare pe măsură, participanţii au avut de făcut o reclamă pentru bicicletele nou construite.

Cele două zile s-au încheiat cu un concurs de Master Chef în care am descoperit talente culinare remarcabile. Şi de această dată juriul a fost format din copii care provin din familii defavorizate. Aceştia au jurizat bucatele gătite iar la sfârşit s-au bucurat de bicicletele nou construite. Mulţumim participantilor Frigoglass pentru implicare și pentru că ne-au demonstrat că umanitatea este cel mai bun liant între oameni.


Game of Thrones cu CEZ Romania

Week-end-ul trecut la Baia de Fier echipele CEZ România au luptat pentru supremaţia Tronului de Fier. Au avut de străbătut cele Şapte Regate cu tiroliana şi au folosit skiurile uriaşului. Au avut parte de momente de misticism cu băţul magic şi covorul zburător iar în final echipele au realizat că un regat poate fi condus cu succes în echipă.

Participanţii au apreciat cel mai mult faptul că au lucrat ca o adevărată echipă, şi-au descoperit colegii dincolo de rolul în echipă la serviciu. Şi-au depăşit zona de confort şi au conştientizat cum reacţionează în situaţii neașteptate. Au realizat că teama nu este niciodată un motiv pentru a renunţa, ea este doar o scuză.