Inteligenta emotionala creeaza omul viitorului

Acum cativa ani mi se parea extrem de ciudat sa aud despre oameni care adora sa stea in aer liber, in liniste, departe de agitatie si tehnologie. Pur si simplu nu intelegeam cum pot sa faca asta pentru o intreaga saptamana si de unde pasiunea asta? Acum imaginati-va  o era foarte tehnologizata in care comunicarea se face numai la nivel electronic. Privirile se intalnesc numai in fata unor pixeli si emotiile se transmit folosind tastatura. Pare directia in care se indreapta lumea. Si asta este minunat daca vorbim la nivel de business, de decizii si situatii extreme.

Dar exista si situatii in care interactiunea umana este cea care face diferenta. De cate ori simplul fapt ca ati sunat pe cineva si nu ati ales sa ii scrieti un SMS au schimbat lucrurile? Acum ganditi-va la colegul din birou si cum ati reactionat la ultima disputa avuta. Ati incercat sa vedeti in spatele reactiilor? Ati incercat sa priviti catre un orizont de timp mai mare decat minutele disputei?articol

De aici si recomandarea de a avea mereu alaturi omul viitorului – omul cu o inteligenta emotionala peste medie. Pentru ca uneori gif-urile nu sunt suficiente, aplicarea unui algoritm nu ne arata calea catre legaturile pe care le putem crea cu persoana de langa noi, clientul pe care il avem in fata. Acestea pot reprezenta punti de nestramutat. Daca inainte recomandarea era „cine nu are un batran, sa-si cumpere”, peste 50 de ani aceasta va fi „cine nu are un inteligent emotional, sa-si gaseasca”. Colegul acesta va putea sa creeze intr-o lume tehnologizata, va face diferenta dintre un robot si o bataie a inimii. In acest moment el poate intelege emotiile umane mai bine, cauzele din spatele unei ironii, o poate depasi mai usor, poate vedea nevoile clientului din spatele unei interactiuni. Omul viitorului nu va vedea in criza un esec, ci va sti cum sa estimeze urmatoarele mutari astfel incat sa creeze bazele succesului.

Cautati oamenii viitorului inca din momentul interviului. Intrebati-i despre relatiile cu fostii colegi, adresati-le intrebari care sa le provoace gandirea si vedeti cum reactioneaza. Mai ales, creati-le o situatie ipotetica, dar foarte tensionata. Aici veti vedea mai ales calmul in reactiile lor si analiza obiectiva a situatiei.

Cu totii avem informatia, cu totii ne lovim de nevoia de a accelera in epoca vitezei, dar apare momentul in care lumea se opreste in loc. Atunci iti doresti sa intelegi fenomene mai departe de un quiz, sa ajuti un coleg sa depaseasca un esec si pana la urma sa privesti zambind catre ziua de maine. Ai nevoie de un om al viitorului catre care sa te intorci atunci cand tehnologia, viteza si emotia dispar. El va fi cea mai buna resursa mai presus de un mecanism elaborat pe baza unor parametri matematici.

In esenta suntem cu totii emotii si reactionam la gesturi umane, indiferent de situatie. Incercati ca atunci cand va aflati intr-o situatie fara iesire sa reveniti la ceea ce ne defineste: umanitatea. Acolo este cheia care poate debloca orice situatie.

semnatura articol alexandra


Atunci cand aripile poarta bocanci

Cu totii am auzit de Tibi Useriu, Alex Gavan si Horia Colibasanu, sau cel putin cei pasionati de magia muntelui. Si in echipa HPDI avem un muntoman in persoana Alexandrei.

Ce faci in timpul liber?

Ma catar pe munti, cam de 12 ori pe an.

De cat timp?

Am inceput in 2015 cu vreo doua dealuri, iar in iunie am sarit direct la Jepii Mici. A fost o experienta putin zis memorabila. Abia atunci am aflat cu adevarat ce este muntele si cum functioneaza perseverenta si perceptia noastra asupra timpului si mai ales spatiului.

De cati bani?

Este foarte important sa retii urmatoarele lucruri cand te apuci de acest sport: te va costa cateva sute de lei, calitatea echipamentului conteaza, iar o investitie in acest sens te poate tine cel putin 3 ani. Eu am inceput cu o pereche de bocanci de drumetie pe care i-am schimbat dupa primul sezon. S-au facut praf pentru ca nu erau de calitate buna, dar si pentru ca eu sunt usor impiedicata. Apoi am descoperit Decathlon si lumea mea s-a schimbat. Daca in primul an zgarcenia mea ma impingea sa cred ca nu am Alexnevoie de echipament, anul 2016 mi-a demonstrat contrariul. Niste pantaloni din material special care se usuca foarte rapid cand pici intr-un parau pot sa te ajute nesperat de mult. Astfel ca pentru sezonul de vara echipamentul consta in bocanci (Decathlon), pantaloni scurti (Sportissimo), ghiozdan waterproof (Intersport), pelerina de ploaie si tricouri. Pentru bocanci dai in jur de 200 de lei, depinde ce vrei si de unde. Recomandarile se indreapta catre Salomon, dar mai exista si variante mai pitoresti. Pantalonii scurti sunt in jur de 100 de lei si ghiozdanul tot pe acolo.

De ce faci asta?

Fac asta pentru ca ma identific cel mai bine cu aceasta activitate: incapatanare, ambitie, obiective si depasirea limitelor. Fac asta pentru motive care tin de aspecte fizice si psihice. Am invatat rabdarea, perseverenta, bucuria de a fi viu, de a vedea efectiv cum iti atingi obiectivul. Din punct de vedere fizic un efect imediat a fost ca nu mai gafai cand alerg dupa autobuz. Altfel, acest sport iti lucreaza cam toate grupele de muschi, in functie de tipul de traseu. Fetelor care vor sa lucreze muschii picioarelor, go for it. Ulterior am citit si niste studii care spun ca tipul acesta de activitate reduce riscul de accident cerebral, alunga depresiile, adauga pozitivism si niste ani de viata.

Ti s-a intamplat ca oamenii sa se uite ciudat la tine cand vorbesti despre asta?

Da! Absolut! Mai ales atunci cand se uita la statura mea. Oamenii de obicei nu inteleg cum vine asta sa mergi si sa mergi si atat. Dar sunt si mai multi cei care se uita admirativ si vor sa ma insoteasca. Iar eu le spun ca daca eu am putut sa o fac, poate oricine.

O intamplare care te-a marcat.

Au fost doua intamplari pe care le-am retinut. Prima dintre ele a nascut si o zicala in grupul nostru: traseul asta a fost ca Negoiu. Prin august 2015 ni s-a parut ca suntem suficient de pregatiti sa mergem pe Negoiu. La sfarsit ne-am dat seama ca a fost o nebunie completa, dar a meritat fiecare pas. In drumul catre varf am ales sa urcam pe Strunga Dracului. Si iaca bolovanii pe care trebuie sa ii urcam, fara lanturi de sustinere si cu teama permanenta ca oricand un bolovan s-ar putea misca si cobori peste noi si angrena si altii in drumul lui. Pot spune doar ca depasirea Strungii m-a bucurat mai tare decat varful Negoiu si m-a facut sa ma simt mai vie ca niciodata. Al doilea moment s-a petrecut de curand, prin februarie 2017, cand am intalnit un cuplu pe unul dintre trasee. El avea 73 de ani, ea undeva pe la 65 si fac vreo 3 trasee pe luna. Mai mult, spuneau ca daca nu ar fi practicat acest sport, sigur nu ar fi ajuns atat de sanatosi la aceasta varsta. Seninatatea loc si modul cum priveau viata atat de linistit m-au facut sa imi doresc sa fac asta cu mai multa indarjire, sa cred in puterea mea si in ambitia de a lasa totul pentru a-ti urma pasiunea.

Alex2


Training and rock under pressure

Exista momente in care prin “echipa” nu intelegi departamentul de vanzari din biroul alaturat, ci tobosarul de langa tine. Atunci creezi emotii si continut atingand o chitara, si nu laptopul, iar reflectorul nu este numai o metafora, ci exista cu adevarat. Cum e sa cauti cel mai fin sunet pe care numai un expert il poate sesiza si sa faci din asta un hobby, o sa ne povesteasca Andrei.

Ce faci in timpul liber?guitar_11

Cant…cu vreo doua pauze de cate doi-trei ani.

De cat timp?

Exceptand pauzele astea, am cantat din clasa a 5-a. Sigur, cand cresti intr-un orasel mic in centrul tarii, pasiunea asta e facuta mai mult cu visuri si sperante decat cu planuri lectii. Am inceput , evident, cu o chitara Reghin luata din banii mei si cu 5 lectii de chitara luate cu proful de muzica. Asta pana cand a inceput sa creasca pretul. Ca sa scurtez povestea, au urmat multi ani cu chitara la spinare, de cele mai multe ori cantand la serbari scolare si in parcuri in timp ce altii “profitau” de ambianta. La Bucuresti am fondat si trupa ZA’ DUFF, impreuna cu Mircea Ungureanu (acum il puteti asculta cu Folk Frate).

De cati bani?

Primul meu credit l-am facut pentru a-mi cumpara o chitara si stiu ca am platit vreo doi ani la ea. Inca o mai am. Pe langa ea a aparut si una electrica, plus efecte, pedale, cabluri si alte asemenea nimicuri. Cati bani am bagat asta? Dar cine mai tine minte? Niciodata nu te doare sufletul cand bagi bani in pasiunile tale. Poate doar pe ceilalti.

De ce faci asta?VLD_4142

Pentru ca este “chemarea”. Poate nu urmata indeajuns de mult si indeajuns de devreme. Dar este ceea ce pot face indiferent daca sunt platit sau nu, indiferent cat timp imi solicita si cat de obosit as fi.  Este ca si cum mi-as da reset la tot ce inseamna stres si as intra intr-o lume doar a mea. O lume in care cant despre mine, despre altii, despre ce traiesc sau despre ce imi imaginez.

Ti s-a intamplat ca oamenii sa se uite ciudat la tine cand vorbesti despre asta?

Da, cand eram mai mic. Atunci stiu sigur ca am remarcat asta. Acum nu mai bag pe nimeni in seama.

O intamplare care te-a marcat.

Au fost multe, fiecare in felul ei. Dar cred ca socul mare a fost prima oara cand am visat ca fac o melodie si i-am compus toate versurile in somn. Au mai urmat si alte astfel de experiente dar niciodata nu mi-am amintit pe de-a-ntregul ce “compusesem” in timpul somnului.


Astazi esecul este gratuit

Avem doua super-oferte: o punga de 250 de grame de cafea Kupi Luwak pentru care puteti plati numai 12 lei sau aceeasi cantitate de cafea Lavazza 100% arabica, gratuita. Ce ai alege daca ar trebui sa iei o decizie in 3 minute?

Daca ai ales produsul gratuit, este o reactie absolute fireasca, intalnita la peste 80% dintre cei care sunt pusi intr-o situatie similara. Pe de alta parte, daca ai fi avut mai mult timp la dispozitie, ai fi aflat ca tipul de cafea Kupi Luwak, mai putin cunoscut, este cel mai scump si rar din lume. Acesta este produs in Arhipelagul Indonezian, fiind extrem de apreciat pentru lipsa gustului amar, dar si aroma inedita cu note florale si cu un usor gust de caramel.

Fiecare dintre noi, daca ar fi avut mai mult timp de gandire, analiza si documentare, si-ar fi dat seama ca pretul de 12 lei este o super-oferta si ca merita sa profiti din plin de ea. Pe de alta parte, aparitia cuvantului “gratuit” intr-o oferta de genul acesta anuleaza orice valoare reala a unui produs sau serviciu. “Gratuit” vine cu o incarcatura emotionala care face ca un produs sau serviciu sa fie cu mult mai tentant decat oricare altul.

Totusi, de unde apare acest “scurt-circuit” in creierul nostru atunci cand auzim cuvantul „gratuit”? Explicatia este una psihologica: ne temem de esec. Orice produs/ serviciu pentru care platim, vine la pachet si cu un risc: acela de a face o investitie proasta, in contextul in care acesta nu s-ar fi ridicat la nivelul asteptarilor noastre. Si atunci, orice lucru care vine etichetat ca fiind „gratuit”, in raport cu oricare altul pentru care ar fi trebuit sa platim, implica risc zero. Pasim usor-usor in zona de confort si ne instalam confortabil. Experientele anterioare ne imping sa nu lansam nicio idee noua pentru care nu avem garantat succesul inca de la inceput. Ori, cine nu isi doreste succesul? Pe de alta parte, daca stramosii nostri s-ar fi temut sa atinga focul pentru ca ar fi esuat, astazi nu l-am putea controla si folosi in beneficiul nostru.

Cum reactionam in fata unei situatii in care nu suntem siguri ca vom reusi? Sau ce am face daca, inca de la inceput, am avea asigurat succesul? Studiile au aratat ca succesul ne da o anumita putere, iar puterea este unul dintre cele mai periculoase droguri. Recomandarea noastra ar fi sa constientizati teama de esec, sa va luptati cu ea zilnic si sa ii adaugati un strop de inconstienta. Pana la urma, daca invatam din esecuri, de ce ne temem atat de mult sa le facem? Haideti sa ne asumam fiecare greseala, sa intelegem ca este parte din procesul nostru de dezvoltare si sa privim fiecare lucru ca pe o experienta noua in care alegem sa credem! Esecul este numai conotatia negativa pe care alegem noi sa o dam unui lucru care nu s-a intamplat exact asa cum ne-am asteptat.

Faceti din fiecare esec un biletel in borcanul cu bucurii.

 

 

semnatura articol alexandra


Are we human or are we dancers?

Toti cei care o cunosc spun despre ea ca abordeaza orice problema cu o solutie, ca nu se teme sa esueze doar pentru a renaste si ca pune multa pasiune in tot ceea ce face. Cand nu e la intalnirile cu clientii, Corinei ii place sa danseze si povesteste despre salsa mai multe decat veti gasi pe Wikipedia.

Ce faci in timpul liber?

Sunt o persoana careia ii plac provocarile si activitatile care ma energizeaza. Astfel ca, de cativa ani practic salsa, dansurile latino, in general.

De cat timp?

Prima data am fost la cursuri in 2011, insa doar pentru cateva luni. Dupa aceasta perioada am tot avut pauze, insa am mentinut tot timpul vie pasiunea participand la petreceri tematice. Deci, de 6 ani respir aceasta pasiune.

De cati bani?

Aici e relativ, depinde cat de mult vrei sa investesti. “Costurile fixe” pe care le am in vedere sunt de aproximativ 300 de lei/ luna, plus o pereche de pantofi de dans, care ar costa inca 300 de lei. Totusi, daca participi la coregrafii, festivaluri, etc, atunci costurile pot creste la cateva mii de euro.

De ce faci asta?

Pentru ca imi umple sufletul de bucurie, de armonie, de implinire; pentru ca atunci cand intru in atmosfera de dans, sunt EU, fara masti, fara ganduri de stres, fara griji, SUNT pur si simplu.

Ti s-a intamplat ca oamenii sa se uite ciudat la tine cand vorbesti despre asta?

Da, sunt multi care nu inteleg dansurile latino. Li se par prea “romantice” sau prea “pasionale” si cred ca este numai un mijloc de socializare sau pentru a-ti cunoaste un viitor partener. Dar sunt mult mai multi cei care admira activitatea.

O intamplare care te-a marcat.

Nu imi vine in minte o intamplare anume, insa o situatie pe care o vad foarte frecvent este schimbarea majoritatii oamenilor care iau parte la dans. La momentul zero sunt foarte rigizi si introvertiti, iar in scurt timp tot se schimba, le creste increderea si sunt mult, mult mai sociabili.

 

NL header


Captain Planet Triumph-eaza

Imagineaza-ti un super-erou preocupat de mediul inconjurator care ajunge mai usor la centrul de reciclare pe o motocicleta. Acesta este Cosmin, un Captain Planet care viseaza la asfalt uscat si un Triumph de nestapanit.

Ce faci in timpul liber?

Ma bucur de zgomotul motocicletelor si promovez reciclarea.motor

De cat timp?

Pe doua roti de cand ma stiu. Cu motocicleta sunt intr-o relatie serioasa de 13 ani, reciclatul de pe vremea lui Captain Planet si sistematic de 4 ani (reciclez contra beneficiu).

De cati bani?

Daca vorbim despre motociclism, multi bani. Undeva la 1500 de euro echipamentul o data la 4 ani. Dar nu ii arunci pe fereastra, ci sunt pentru protectia ta. Siguranta implica o casca, sistem de comunicatie cu telefonul si pasagerul, cagula, ochelari, suport de gat, geaca, brau, vesta de protectie pentru umeri, coloana, coate, pantaloni, protectie picioare, cizme, manusi. De asemenea, alti 3000-12000 euro daca ma gandesc sa imi schimb motorul. Mai adaugam 1000 euro anual pe intretinere si combustibil  (80 l/1000 km). Recompensa sufleteasca pentru toate aceste investitii este de nepretuit.
Daca vorbim despre reciclare, investitia este mult mai mica: 4 cutii mari (special concepute sau nu) cu o valoarea de maxim 100 de lei toate. Mai putem adauga aici costul carburantului pana la punctul de reciclare, care este inclus in treburile de zi cu zi, fiind aproape nul. In cazul reciclatului trebuie sa mentionez si recompensa materiala.  In 2016 am adunat 500 de lei pe care i-am donat catre Hospice Casa Sperantei, o bicicleta castigata si valorificata banesc (1500 de lei) . Recompensa sufleteasca pentru efortul depus este cuantificata in anul 2016 in 3 tone de carbon netrimise in aer echivalentul a 1 tona de deseuri stranse, insigna de Capitan Verde si ajutorul financiar pentru tratamentul paliativ al unor oameni aflati in faze terminale de boala.

De ce faci asta?

Motociclismul imi da libertate, imi da aripi, ma invata sa apreciez viata si sa vad granita perfida dintre viata si moarte. Motociclismul imi umple sufletul de emotii si corpul de trairi: miros de tei primavara, miros de fan vara sau de ger iarna. Mai adaug senzatia de vant prin plete (desi sunt tuns foarte scurt) si culori de neimaginat (mai multe chiar decat cele de pe ecranul IPS al telefoanelor mobile) Motociclismul ma invata sa apreciez frica si sa ma imprietenesc cu ea. Ma invata sa imi controlez pulsiunile. Ma invata sa ii inteleg pe ceilalti si complexitatea umana. Ma invata principii fizice universale, ma invata mecanica. Motociclismul ma invata ce inseamna puterea grupului (cand merg la intalniri) intrajutorarea si universalitatea dragostei dintre noi, fiintele umane.
Reciclatul imi da viziune despre continuitatea la nesfarsit a materiei, imi da forta interioara. Imi arata ca ceea ce eu cred ca e gunoi, este de fapt o suma de noi lucruri. Imi arata ca “nimic nu se pierde, totul se tranforma”. Sau totul se poate pierde cu acordul si cu ignoranta mea. Reciclatul la mine inseamna nu doar colectare de deseuri in vederea reutilizarii, ci si comportamentul eco-friendly. Reciclez si cumpar produse reciclate cat se poate de mult. Reciclatul ma invata sa fiu responsabil, ma invata sa fiu cumpatat, ma invata sa fiu creativ in a-mi alege produsele, serviciile si metodele pe care le folosesc in relatia cu mediu. Asta inseamna tot. Reciclatul inseamna viata, inseamna curatenie in casa mea numita Terra.

Ti s-a intamplat ca oamenii sa se uite ciudat la tine cand vorbesti despre asta?

Oh, da! In cazul motociclismului mi se spune ca sunt donator de organe. De asemenea, multi ma intreaba “Ce e asa wow sa simti mirosul de tei?”.
Iar in cazul reciclarii, cu atat mai mult. Sunt foarte multe prejudecati in acest sens, iar cel mai des aud: “De ce reciclezi ca nu iti da nimeni nimic?”, “oricum se duc toate in acelasi loc”, “Cumperi hartie reciclata? Folosesti energie eficient. Pai tu crezi ca gestul tau conteaza la nivel planetar?”. Sau afirmatii de genul: “Si stai sa bagi mana in gunoi sa sortezi?” sau “pai tu pierzi vremea stand sa sortezi si sa reciclezi. Eu nu am timp de asa ceva.”

O intamplare care te-a marcat.

Motociclism: ma intorceam intr-o duminica cu masina de la Timisoara, iar pe la deva am vazut un om suparat care incerca sa isi repare motocicleta pe marginea strazii. Avea de facut drumul de la Craiova la Baia Mare si nu mai avea cum sa ajunga la destinatie. Se citeau in ochii lui tristetea si sentimentul de singuratate. Am intors si m-am oprit sa vad daca il pot ajuta. Alti sase motociclisti au oprit ulterior si ei fiind la acel moment cu masinile personale. Ne-am apucat fiecare dintre noi sa facem ce stim mai bine si sa ne sunam prietenii din comunitate. Rezultatul a fost unul surprinzator: proprietarul unui service moto din Deva a deschis special servicul pentru el. Motocicleta i-a fost dusa cu o dubita acolo si reparata. Acel om plangea, spunea ca nu ii vine sa creada si ca vrea sa ii lasam toti numerele de telefon sa ne sune dupa ce ajunge la destinatie. Nimeni nu si-a lasat numarul de telefon pentru ca nu ne doream multumiri, ci doar sa ajutam. Multumirile erau oricum in sufletul nostru. Ulterior acel motociclist a postat un anunt pe forum in care ne multumea.

Reciclat: cand am inceput sa reciclez, eram un fel de nebun prin desert care cauta marea. Majoritatea prietenilor radeau de mine si de ceea ce fac. Cu timpul au inceput sa mi se alature. La birou am facut chiar un program de colectare a deseurilor reciclabile, atat din evenimentele pe care le organizam pentru clientii nostri, cat si deseurile de la birou. Ba mai mult colegii mei aduc deseurile de acasa deja sortate de gunoiul menajer. Prietenii ma suna sa imi spuna ca au strans deseuri si sa trec pe la ei sa le iau sau mi le aduc ei.

 

Vezi care este perspectiva unui expert in resurse umane cu privire la evaluari


HPDI’s Powerpuff Girl

Multi spun ca este “sugar, spice and everything nice”, insa Madalina este mai mult decat atat. Are o pasiune despre care s-a dus vestea in ultimii ani ca ar fi un sport sangeros.

Ce faci in timpul liber?

Practic muay thai. Sportul mai este numit si box thailandez, sport national thailandez, fiind un stil de lupta derivat din artele martiale thailandeze, care implica doar pumnii, picioarele, coatele si genunchii. Muay Thai inseamna poate cea mai complexa si completa arta a luptei om la om prin schimb de lovituri. In Thailanda el mai este denumit “arta celor 8 arme”.

De cat timp?

Primul meu contact cu sportul a avut loc acum 3 ani. Si de atunci mi-am dedicat foarte mult din putinul meu timp liber activitatii.Mada

De cati bani?

Pe masura ce lucrurile au devenit serioase, am inceput sa investesc si bani in siguranta mea. Un echipament este undeva la 400 lei, incluzand manusi, tibiere si fase.

De ce faci asta?

Self-confidence. Nu imi place violenta si nu lovesc in sac pentru ca imi plac bataia…. E un antrenament foarte bun cardio si de tonifiere, un exercitiu bun de destresare si evident ma ajuta sa am incredere in mine mai ales in perioade de conflict. Ma ajuta sa imi dezlantui forta si mi-a dovedit ca sunt mai puternica decat credeam.

Ti s-a intamplat ca oamenii sa se uite ciudat la tine cand vorbesti despre asta?

O fata care se bate? Claaar! Oamenii se uita ciudat si cand vorbesc si cand practic acest sport. Dar apoi inteleg ca nu este despre violenta si se gandesc sa se apuce si ei.

O intamplare care te-a marcat.

Eram la antrenament si un tip la vreo 2 metri imi tinea sacul, si cum era o atmosfera ca intre prieteni, a inceput sa glumeasca si sa spuna ca fetele nu ar trebui sa practice acest sport si ca exista locuri libere la Zumba. Nu pot sa spun ca asta m-a ambitionat mai tare, insa atunci cand am lovit cu piciorul, am dat atat de tare incat sacul a cazut peste el. La final toata lumea radea de el care era imprastiat si accidentat. S-a lasat cu nasul spart de un sac lovit de o femeie.