‘Re-ati voi cu BMW-ul vostru!

Cand se scoboara din bolidul emblematic, vajnicul posesor de automobil nemtesc este luat in colimator. Junele prezente ii sorb farurile din priviri in timp ce masculii martori la descalecat isi fac semne: de unde a furat ma asta atatia bani?

Atat jinduirea, cat si oprobiul public se nasc insa dintr-o meteahna pe care nu avea sa o banuiasca nimeni acum 30 de ani cand mladitele comunistilor intrau pe poarta standardizarii din scoala. Caci de aici pleaca totul.

Noi astia de am trait pe vremea lui “atunci se facea scoala, ba” am fost contaminati cu microbul #darailalticatauluat? Intrebarea asta cadea ca un trasnet dupa fiecare lucrare de control sau teza. Pe vremea aia, ma duceam acasa mandru ca luasem un 8 la matematica si il fluturam triumfator prin fata parintilor. Intrebarea cadea naucitoare: dar ailalti cat au luat? Ce il mai uram eu pe Serban din banca a treia. Ala mereu lua zece. Iar eu auzeam, inevitabil, partea a doua a intrebarii: “Da’ ce, tu esti mai prost?” Asta nu se aplica niciodata cand luam 10 la sport.poza_30.06

Si asa ne-a ramas vorba. Ne feream ca de sfantul diavol sa fim aia mai prosti din clasa. Al mai prost stergea tabla. Al mai prost avea blugi din Turcia. Al mai prost nu copia la lucrare. Si tot al mai prost invata pe bune pentru admitere.

Au urmat multi ani si cateva locuri de munca. Al mai prost era mereu pus de sef sa faca munca cea mai grea. Tot el era platit mai putin. Intr-o zi, pe cand mi-am dat demisia dintr-o televiziune, seful imi spune: ba, aici castigi bine… (privirea mea de vaca l-a indemnat sa continue). Pai nu vrei sa iti iei si tu o masina tare ca sa scoti fata in oras?

Mare dreptate avea! Uitasem ca BMW-ul e pentru premianti. Eu aveam bani doar de metrou. Si pentru asta ne calcam in picioare in statie, dar nu cum se calcau hotii aia de voiau BMW. Ca n-aveau cum sa fie decat hoti. Iar noi, niste prosti.

Si uite-asa, hotii si prostii s-au facut mari, au intrat in campul muncii si s-au uitat stramb unii la altii de fiecare data cand pontau. Ca deh, mai bine e sa fii hot decat prost. Sau invers.

Este doar complexul vesnicei comparatii cu ceilalti. Cati dintre noi am fost fericiti cu masina cumparata pana cand ailalti si-au luat masini mai puternice? Cati dintre noi am fost multumiti de salariu doar pana cand am aflat cat castiga ceilalti? Cati dintre noi am fost multumiti cu noi pana cand ne-am simtit amenintati de realizarile celorlalti?

E mereu aceeasi si aceeasi meteahna. Sa te uiti ce face altul, speriat fiind ca cineva ar putea pune intrebarea de demult. Nu ne-a invatat nimeni sa ne uitam la noi insine. Sa masuram cum suntem acum fata de acum un an. Sa stim mai mult decat inainte. Sa luam un 9 in loc 8.

Nu ne-a spus nimeni ca singurii cu care ne putem compara suntem noi insine.  Cum as fi putut eu sa concurez cu un matematician cand singurul meu talent era sa cant melodii ciudate la o chitara veche? Cum ar fi putut concura el cu mine cand urechea lui muzicala nu il lasa sa faca diferenta intre un pian si o toba? Si exemplele pot continua.

Am concurat la aceleasi materii, desi nu aveam aceleasi inclinatii. Vanam medii si note. Ne uitam sfidatori cand luam premiu. Sau ii denigram pe ailalti cand luau mai mult. Pai da, ca ei fac meditatii cu diriga.

Ce facem acum? Concuram pe target-uri (sau targhete ca nu e in dex). Concuram pe salarii. Ne uitam triumfatori cand luam titlul de angajatul lunii. Sau ii barfim pe cei promovati. Ca sigur sunt prieteni (stim noi ce inseamna asta) cu seful.

Dar nu ne uitam la noi. Ce stiu in plus la acest loc de munca? Cum il aleg pe urmatorul ca sa fiu mai fericit? Ce imi doresc? Ce imi place? Ce am invatat sa fac? Ce am invatat sa nu mai fac?

Suntem atat de preocupati de comparatii incat si greselile sunt un mic blestem. Cine greseste va fi pus la colt pe coji de nuca. Si ceilalti vor rade de el. Dar sa ne amintim putin: de cate ori am cazut pana am invatat sa mergem, de cate ori am stalcit cuvintele pana cand am putut pronunta “Acid Dezoxiribonucleic”, de cate ori am spus ca 4×4= 12?  Si i-am detestat pe cei care nu greseau.

Poate ca e vremea sa reinvatam sa ne bucuram pentru ce reusim noi. Pentru fiecare lucru pe care il intelegem. Pentru fiecare pas facut inainte. Pentru fiecare neuron umplut cu informatie valoroasa. Pentru fiecare lucru iesit mai bine din mainile noastre.

Cat despre BMW, mi-l doresc si acum dar pana o sa il cumpar, toti ailalati de si-au luat deja  sunt cocalari.

andreivacaru


5 moduri in care managerii superstar se comporta cu oamenii lor

Conform unui studiu Gallup, peste 50% dintre adulti parasesc un job pentru a pleca de langa managerul lor. In acelasi timp, grupurile gestionate ineficient sunt in medie cu 50% mai putin productive si cu 44% mai putin profitabile.

In economia noastra, dominata de industria serviciilor, costurile cu forta de munca vor conta in proportie de jumatate sau mai mult. Dar exista si o veste buna aici: un angajat performant va aduce intotdeauna in companie mai mult decat costa.

Tocmai de aceea e important sa stim sa ne comportam cu oamenii din companiile in care lucram, chiar daca avem sau nu o pozitie de management. Iata care sunt 5 comportamente pe care le-am observat de-a lungul activitatii de consultanta:

  1. Arata responsabilitate pentru oamenii lor

Un lider este intotdeauna responsabil de bunastarea oamenilor, de binele lor. Conform unui articol publicat de Forbes, in cazul angajatilor care au simtit ca muncesc prea mult cresc cu 31% sansele de a-si cauta un alt job fata de colegii lor care se simt confortabil cu activitatea curenta. Deci, conteaza sa oferim confort si siguranta.

Ca manager este important sa nu astepti responsabilitate de la altii daca tu nu ti-o asumi. Multi spun ca in Romania avem o criza de leadership dar, personal, cred ca avem o criza de responsabilitate.

  1. Creeaza incredere

Lipsa de incredere intr-un grup va crea stres si va elibera un hormon numit cortizol. Astfel, apare o crestere a tensiunii arteriale, o scadere a abilitatii cognitive, dar si mai multa agresivitate.

La nivel mondial, companiile pierd multe miliarde de euro datorita fraudelor angajatilor, deci e nevoie sa stii sa creezi incredere. Pentru a crea incredere, in spatiul cultural romanesc e nevoie de confidentialitate, conform studiului prezentat de Dorin Bodea in „Valorile Angajatilor Romani”.

Cum crezi ca ar arata viitorul daca in echipa din care faci parte ar fi incredere neconditionata?

  1. Asimileaza soft-skills

Ca lider, trebuie sa intelegi ca nu mai e despre tine. Steve Smith, autorul cartii „Managing for Success: Practical advice for Managers”, dupa 42 de ani de experienta cu 15 companii diferite, spune ca prea multi oameni cu abilitati tehnice ajung sa obtina pozitii de management datorita acestor calitati, nu a celor manageriale.

E bine sa fii un expert apreciat, dar acum e mai important sa inveti cum sa interactionezi cu oamenii, cum sa le explici si sa ii motivezi spre o viziune comuna. Cum ar arata activitatea ta daca oamenii te-ar urma neconditionat?

  1. Arata apreciere

Angajatii ce primesc aprecieri putine au cu 11% mai multe sanse sa paraseasca locul de munca. Un chestionar aplicat in randul a peste 4.000 a aratat ca peste  56% dintre angajatii romani considera ca nu li se arata apreciere. Sunt sigur ca iti apreciezi oamenii din jur, dar cat de des le-o arati?

Intreaba-ti colegii: „Ce as putea sa fac pentru ca tu sa te simti mai apreciat/a?

  1. Isi arata partea umana

E important sa ne amintim noua si oamenilor din jur ca suntem oameni pana la urma. Doar pentru ca stai la un birou mai pretentios, pe un scaun mai scump, nu inseamna ca nu ai vise, temeri, sperante. Arata-ti vulnerabilitatile si umanitatea daca vrei sa devii un superstar pentru oamenii tai.

In viziunea mea, e treaba unui manager sa invete sa isi gestioneze, motiveze si incurajeze oamenii. Desi ne-ar placea sa putem schimba comportamentele celorlalti, cel mai usor e sa il schimbam pe al nostru.

Astfel Crestem Oameni: crescandu-ne inainte pe noi.

semnatura articol vero


Culture Eats Strategy for Breakfast

Tot ce era de inventat in domeniul managementului, l-a inventat Peter Drucker acum cateva zeci bune de ani. Acum doar culegem roadele lui, le marketam diferit, le ambalam diferit, le povestim diferit. Insa in cele din urma, lucrurile stau la fel. Tot el spunea in anii ‘70: ‘Culture Eats Strategy for Breakfast’. Aceasta este una dintre cele mai importante lectii pe care nu vrem deloc sa le invatam. Mai mult decat atat, ne incapatanam sa ne educam oamenii, sa ii recrutam dupa nevoile companiei. Si toate astea fara sa stim mare lucru despre aspiratiile si nevoile lor. Dar stim teribil de bine aspiratiile si nevoile managerilor.

Ajungem la paralela transformarii unei culturi organizationale in detrimentul doar a adoptarii unei strategii, o cutuma cunoscuta, explorata, care presupune chiar si mai multa complexitate decat simpla adoptare a unor masuri si proceduri, usor intangibila, de durata si teribil de costisitoare. Mai mult decat atat, de cele mai multe ori rezultatele sunt deturnate intrucat prioritatile managerilor sunt diferite, si mai mereu mai urgente decat crearea sau recrearea unei culturi organizationale.team_articol

In cei aproape 15 ani de cand ma intersectez cu mediul organizational, mereu a fost vorba despre inovatie in procesele de HR. Am invatat in tot acest timp ca inovatia, leadership-ul si orice directie pe care vrem sa o luam ca si organizatie se sustin pe un fond de valori reale ale oamenilor care conduc acea organizatie. Asta este ceea ce va suprascrie oricand orice strategie am avea noi. Am invatat ca acolo unde a existat valoare umana reala si a existat nepricepere, oamenii au ramas si ca acolo unde a existat pricepere, dar nu au existat valori bune, oamenii au plecat. Este teribil de greu de sustinut o arhitectura complexa de invatare acolo unde nu exista niste valori de baza in organizatie precum: curaj, libertate, adevar, generozitate si intelegere.

Ce inseamna inovatie in HR? Ce inseamna atragerea de oameni valorosi si mentinerea lor in organizatie? Inseamna sa ii întelegem si sa le întelegem nevoile mai mult decat sa le presupunem. Inseamna sa intelegem ca daca suntem manageri nu suntem superiori nimanui, ci avem doar un rol diferit. Sa invatam sa cerem nenorocitul de feedback si sa nu il judecam. Sa apreciem evolutia, sa cautam greseala si sa o transformam intr-o invatare, nu in pedeapsa. Sa lasam orgoliile in parcare, acasa, la usa, dar si mastile totodata. E asta inovatie sau e doar un pas in spate catre normalitate?

Cred ca in goana noastra dupa inovatie omitem esentialul: suntem oameni diferiti, cu nevoi diferite, si daca petrecem mai mult timp intelegandu-ne unii pe altii in detrimentul stergerii de praf a egoului in fiecare zi, vom depasi cu usurinta provocarile unei piete in goana nebuna dupa inovatie.