De veghe in lanul de birouri

A naibii presiune au mai simtit toti cei care au migrat din orasele mici catre marile centre pentru a studia la facultate. Nu numai ca te rupeai din cuibul mamei, dar era si primul pas catre independenta totala. Nu era ca si cum putea cineva sa te verifice daca inveti, daca dormi devreme, mananci dimineata sau iti pui fesul pe cap cand e frig.

Dar era un lucru pe care il puteau verifica: unde lucrezi. Si era musai sa fie un birou. Toate ca toate. Puteai sa nu iei toate examenele, sa petreci in club, sa nu vii acasa de Craciun, dar musai trebuia sa lucrezi intr-un birou. Acesta era simbolul suprem al carierei: biroul. Ca e numai al tau, ca il imparti, “nu conteaza, mama! Peste cativa ani o sa ai unul numai al tau, daca muncesti.”

Si uite-asa, te-ai trezit in a sta de veghe in lanul de birouri. Uite-asa, ni s-a implantat in minte ca aceasta este primul si cel mai important semn ca esti pe drumul cel bun. “Doar nu o sa lucrezi intr-o fabrica, mama.” Pentru cei din generatia anilor ’80, sa lucrezi oriunde altundeva decat intr-un birou era asemanat cu esecul total.

Iar explicatia este una foarte simpla: biroul insemna spatiul Occidental, insemna sa fii sef in perioada comunista, insemna curatenie, lipsa muncii fizice. Si parintii isi doreau tot ce e mai bun pentru noi. Asa ca, am ajuns sa identificam succesul cu biroul. Am uitat sa ne mai uitam la agricultura, la mecanica, la uleiuri. Si a functionat reteta mult timp. Mai mult decat atat, priveam intr-un anumit fel oamenii care nu reuseau sa aiba un birou si care, de exemplu, maturau strada, sau chiar ne curatau biroul. Nu ii vedeam ca fiind oameni de succes.

Numai ca, ce sa vezi, noi suntem fix generatia care tine cel mai mult la a lasa ceva in urma ei, la a cladi ceva cu propriile maini. Noua ne plac legumele din gradina, dar nu le prea cultivam. Ne plac pomii, dar nu stim cum sa-I ingrijim, noi vrem o planeta curata, dar nu stim cum sa o mentinem. Noi avem un birou. Si aici incepe criza noastra existentiala. Cand incepem sa ne intrebam daca nu cumva ne-ar placea sa plantam ciresi sau sa insurubam la un fasung. Dar parca asta nu insemna succes. Si atunci ce intrebi ce inseamna succesul pentru tine si nu pentru altii, cum identifici tu reusita si nu cum ti-au creionat-o altii, ce iti doresti sa faci si nu te-au incurajat altii.

Societatea in care traim se bazeaza pe clisee si imagini frumoase. De cate ori nu ai vorbit cu cineva la telefon si nu i-ai zis: “pana la cat esti la birou?”, desi acea persoana lucreaza intr-o fabrica sau salon cosmetic? Este sintagma universala la care aderam si care suntem convinsi ca e totul. Dar ceea ce faci tu azi, este tot ce ti-ai dorit? Vezi daca nu cumva poti gasi bucurie si in lucrurile care merg mai departe de lanul de birouri. Poate vei gasi acolo un hobby pentru cand cineva vrea sa ii mai trimiti un selfie de la birou.

 


Jocul care te invata: Gamificarea, metoda de training si follow-up

Generațiile noi de angajați au crescut cu Internet, jocuri şi social media, şi se aşteaptă să poată folosi aceleaşi instrumente şi la locul de muncă, în special în procesul de training. În acest context, metodele tradiționale de învățare și follow-up au din ce în ce mai puțin succes. Astfel, companiile sunt nevoite să se orienteze către metode inovatoare, adaptate profilului psihologic al noilor generații. Un astfel de instrument folosit cu succes pentru creșterea gradului de implicate a angajaților este gamificarea (învățarea prin joc).

Mai exact, gamificarea înseamnă preluarea unor elemente din jocuri și integrarea lor în procesele organizaționale de training și follow-up.

Cel mai important lucru este ca informația să rămână cu participantul suficient timp cât să devină parte din ritualurile zilnice. Aici intervine mecanismul prin care abilitățile nou dobândite sunt «translatate» în practici zilnice. Unul dintre aceste mecanisme poate fi jocul. Am lansat această metodă de învățare prin micro-learning pentru a ne adapta noilor generații și tehnologiei. De asemenea, prin misiunile specifice aplicatiei vom prelungi curba de învățare, iar mizele existente vor crea implicare la nivelul participanților la fel ca orice joc.

 Gamificarea sau cum învățăm cu ajutorul jocului

De mici învăţăm jucându-ne, iar creierul nostru asimilează mult mai bine atunci când este implicat în activităţi care îi produc amuzament, interes şi competitivitate. Gamificarea (învățarea cu ajutorul jocului), în forma sa cea mai simplă, face apel către dorința fiecărui om pentru realizare și recunoaștere. Gamificarea inspiră participarea angajaților și servește drept o opțiune extrem de atrăgătoare în formarea și dezvoltarea angajaților.

 Învățarea prin joc reflectă un alt trend în creștere în privința trainingului – rolul sporit pe care îl au cursanții în controlul propriei experiențe de învățare. Organizațiile care oferă cursuri de training au devenit mai receptive în ceea ce privește utilizarea de noi tehnologii pentru a furniza training personalizat, bazat pe nevoile clientului. Astfel, accentul se pune mai mult pe procesul de învățare în sine și pe rezultate.

Mare parte din actul de învățare se reduce la apetența cursantului pentru proces. Ca să fac o comparație, mâncarea pare mai mai bună atunci când ne este foarte foame. De multe ori, actul educațional se rezumă la cât de «foame» de cunoaștere are participantul. Jocul este menit să îi crească apetența participantului pentru lucruri, aptitudini și cunoștințe noi, într-un mediu informal și prietenos. Iar fiecare pas pe care îl face în direcția potrivită îi este răsplătit.

Aplicația Backstage

Scopul aplicației „Backstage by HPDI” este de a suplimenta activitatea de follow-up dedicată programelor de training. Mai exact, de-a lungul a 30 de zile, participanții la training vor primi 15 misiuni care să întărească activitatea de învățare. Există un set de misiuni standard, dar, având în vedere că trainingurile au conținut personalizat, aceste misiuni vor putea fi stabilite de comun acord cu persoana de decizie din cadrul fiecărei companii. Aplicația este administrată de către trainerul cu care participanții au fost în training.

Există 2 zone în cadrul aplicației:

  • Challenges – provocări, task-uri stabilite de către trainer în raport cu subiectul trainingului;

Exemple de misiuni: “Dă un feedback pozitiv către 3 colegi; “Liderii sunt născuți sau creați?”; “Care este cel mai bun lider pe care l-ai cunoscut?”;

  • Coaching – componența de comunicare.

La finalul celor 30 de zile, trainerul HPDI transmite un raport către compania care a solicitat aceste servicii de follow-up. Acesta va include: nivelul de asimilare a cunoștințelor din training, răspunsurile oferite de către participanți și câștigătorii.