Validarea si increderea

Astazi vom relata inca o data o intamplare din viata Mariucai.

Inceput de primavara. Zi de salariu. Reclame cu rochii pe Facebook. Cunoastem acest tipar. De parca retelele astea stiu ele cand ia Mariuca salariu. Cedand slabiciunilor si tentatiei, se indreapta catre magazin, gaseste o rochie demna de reviste si podiumurile de la Milano si sare de o probeaza. Nici bine nu iese din cabina, ca doamna care se ocupa de vanzari ii si zice cat de bine arata si cum rochia asta pare facuta special pentru ea. Ce-i drept, Mariuca noastra nu mai purtase astfel de haine, dar daca o persoana care vede atatea femei in fiecare zi nu stie ce ii poate veni mai bine, nu stiu cine ar putea.

Gandindu-se ca se lanseaza intr-o noua aventura incercand ceva nou, Mariuca noastra cumpara rochia si o si pregateste pentru a doua zi sa o afiseze la birou. Ca doar d-asta a luat-o.

Pana sa ajunga la birou, insa, face cateva poze in oglinda sa o intrebe pe Irinuca, prietena ei cea mai buna, daca ii vine bine, mentionand totodata colectia si pretul. Din pacate, raspunsul venit din partea Irinucai nu este cel mai bun. Aceasta ii zice ca este prea lunga si ca nu o avantajeaza deloc. Incapatanata si optimista din fire, Mariuca noastra ii raspunde ca aceasta este noua moda si ca poate nu este ea obisnuita sa o vada imbracata asa. In plus, doamna de la magazin, care este o experta, a aprobat-o. Lasa ca la birou s-or gasi colegi care sa o aprecieze. Eh, dar pana una-alta, Mariuca zice sa vada ce parere are si mama ei. Ca orice mama, si de data aceasta Mariuca este umpluta de laude si de inimioare in fereastra de Whatsapp.

Ajungem la birou. Mariuca noastra este primita de la receptie de colega sa care ii zice ca arata foarte bine. Apoi, odata ajunsa in birou, la fel, colegii nu mai contenesc cu laudele. Parca deja simte ca a facut alegerea potrivita. A stiut doamna de la magazin ce sa-i recomande. Dupa masa de pranz, ajunge la birou si managerul companiei, iar Mariuca are sedinta lunara cu aceasta. Acum e acum. Proba suprema. Managerul este si mentorul Mariucai, asa ca este foarte important pentru ea ca aceasta sa ii complimenteze tinuta. Din pacate, tot feedback-ul pozitiv primit pana atunci, nu se regaseste si in cuvintele acesteia. Crede ca tinuta sa este deplasata pentru birou si ca este mult prea pretentioasa pentru atitudinea Mariucai.

Confuzie totala. Nu mai stie ce sa mai creada. Cui sa-i dea crezare? Cine o avea dreptate? Bine, frumusetea este in ochii celui care priveste, dar parca o rochie se departeaza de acest principiu. Nu vorbim despre personalitatea ei.

Acum, expertul (vanzatoarea din magazin si pozele din reviste) au avizat achizitia. Mama sa a zis ca ii vine bine. Pana la urma, mama ti-ar vrea raul si te-ar lasa sa iesi din casa daca ceva nu-ti vine bine? Nu prea. Deci, inca o avizare. Colegii de la birou, la fel. Dar ce te faci cu cea mai buna prietena si cu mentorul? De la ele, ce-i drept, avea nevoie de cea mai mare validare. Ele sunt persoanele cu care se sfatuieste cel mai mult. Pe propria parere nu se prea poate baza pentru ca e la prima experienta de acest gen. Si atunci, ce sistem de validare sa foloseasca?

Cati dintre voi nu s-au aflat in sosonii Mariucai? Bine, nu in rochia ei, dar in situatia de a nu mai intelege sistemul de validare la care sa se raporteze. Intr-o lume in care validarea sta in lucruri superficiale, in cuvinte care nu isi gasesc incarcatura emotionala care sa ne faca sa ne amintim cu drag de o rochie sau un moment, in like-uri, share-uri, heart-uri si comment-uri pe care uneori le generam fara sa ne gandim ce se intampla in spatele unei imagini, ci reactionam numai la un impuls, care este sistemul de validare la care tu te raportezi? Cand prietena ta cea mai buna, mentorul tau sau o persoana de la care astepti validare pentru ca este expert sau iti este pur si simplu in lista cu persoane de referinta are o zi grea si nu este acolo sa te valideze, gasesti in tine puterea de a intelege zilele proaste? Sau momentele tensionate? Esti tu propriul tau sistem de validare mai presus de oameni si mecanisme? Si daca o faci, pana cand ai curajul sa gasesti explicatii in interiorul tau, fara a mai cere aprobarea persoanelor sau a mai vizualiza imaginile de succes? Cand validarea inseamna un copromis pentru a obtine un val de aprecieri, pana cand sustii acest sistem? Alegi sa fii un outsider sau o persoana placuta modelata de marile mase instabile?

Intr-o lume in care sistemul de validare in propria persoana se construieste de la primul like, verticalitatea, viziunea si consistenta unui manager sunt cele care tin mereu o echipa unita. Daca sistemul de validare personal ne da incredere in propria persoana, sistemul de validare pe care il reprezinta un manager este unul dintre cele mai importante elemente care genereaza incredere din partea oamenilor din echipa lui. Consistenta si viziunea lui ii vor face mereu pe oameni sa revina pentru validare. Iar asta ii va determina sa ramana mereu alaturi de echipa lor.

Cat despre Mariuca noastra, ea a postat o poza pe Facebook si una pe Instagram cu rochia si nu a dus lipsa de like-uri, share-uri, heart-uri si comment-uri.


Schimbarea si noi

Era, cred, la inceputul anului 1990. Trecusera sarbatorile de iarna, iar brazii falnici din case erau, rand pe rand, transformati in sabii redutabile. Dupa multe rugaminti, tata a facut la fel cu molidul nostru. Evident, insotit de avertismentul: vezi sa nu va scoateti ochii! Fiecare pusti care se respecta avea o astfel de arma la cureaua de la pantaloni. Apoi incepea impartirea rolurilor. Unul era Mihai Viteazul, altul era Captain Planet, un al treilea se vedea Hercules si tot asa. Fiecare avea propriul sau mod de a vorbi, de a se lupta si chiar de a se retrage plangand atunci cand era atins ceva mai tare de adversari.

Cand jocul devenea plictisitor, personajele se transformau ca prin minune si capatau alte puteri, scenariul era rescris, iar harmalaia pornea din nou. Fostul conducator era acum supus. Eroul devenea raufacator, iar printesa grupului devenea cenusareasa. Atata timp cat aparea ceva nou cu rost de pozna, intreaga ceata accepta cu bucurie orice propunere.

Schimbarea avea loc atat de usor si lin incat ar putea servi drept manual pentru adultii de astazi. Micile eventuale nemultumiri dispareau rapid, lacrimile erau sterse cu coltul manecii si totul o lua de la capat. Frustrarile erau uitate in cateva minute. Iar noii eroi luptau sa semene intocmai cu personajele de la televizor.

Astazi, fiecare lucru pe care ar trebui sa il schimbam la noi genereaza adevarate drame si refuzuri insotite de murmure ascunse in barba. De ce? De ce copiii se adapteaza atat de usor? De ce adultii isi pierd aceasta abilitate si se tem de ea ca de o mare napasta? Care este diferenta intre cele doua varste? Pai sunt mai multe…

Orgoliul. Copiii nu prea il au. Si daca ii lezezi la acest capitol, sunt capabili sa treaca rapid peste, fara a face un intreg inventar al pozitionarii lor in fata celorlalti. Adultii, in schimb, refuza de multe ori sa schimbe ceva doar pentru ca stiu ca “nu trebuie sa fii mai prost”.

Mizele. Singura miza a celor mici este distractia. Si, eventual, sa ii remarce un baietel sau o fetita pe care il/o plac.  Daca nu se mai pot folosi de o jucarie isi vor gasi, repede, alta. Daca nu se pot juca la nisip, vor gasi pietre cu care sa arunce in balta. Daca si asta le este interzis, exista mereu o alternativa. Evident, nu fara proteste, dar nici cu prea mult timp pierdut.  Mizele adultilor variaza de la a nu pierde un beneficiu, la nevoia de a avea dreptate si pana la goana dupa confortul fizic si psihic. Iar timpul de jelire este exponential mai mare.

Nevoia de nou. Un copil, aproape sigur, se va plictisi dupa o perioada in care s-a jucat in acelasi fel. Va cauta ceva nou, ceva altfel, ceva care sa ii starneasca imaginatia. Cauta, asadar, variatia. La polul opus, oamenii mari  nu mai vor noul, ci se cantoneaza in realitatea care le este foarte cunoscuta. Nu isi mai doresc sa exploreze, sa riste, sa faca o traznaie doar ca sa vada ce se poate intampla.

Teama. Oare vom reusi? Vom fi pe placul celorlalti? Oare suntem suficient de buni? Un copil nu va refuza un joc nou doar pentru ca nu stie regulile. Le asculta, ii urmareste pe ceilalti apoi spune ca vrea si el. Un adult, insa, refuza adeseori sa faca ceva pentru care nu se simte pregatit, indiferent cat am insista pe langa el.

Bucuria. Rareori, cei mari cauta sa vada daca schimbarea ar putea aduce ceva placut. De cele mai multe ori ne intrebam care ar putea fi efectele negative. Scenariile apocaliptice se creeaza in mintea noastra si devenim convinsi ca tot raul urmeaza sa se pogoare asupra propriilor persoane.

Sa revenim acum la acele personaje din povestea de mai sus. Fiecare dintre noi eram eroul pe care il alegeam. Ii dadeam viata si incercam sa fim aidoma lui, cu bune si cu rele, cu sabii improvizate si cu strigate care deranjau vecinii. Renuntam apoi la el cand ne plictiseam. Simplu, dintr-odata.

Schimbarea inseamna sa fii cine alegi sa fii, atata timp cat te reprezinta. Sa intelegi ca ideea de transformare presupune decizie si ca fara ea, noi nu am fi astazi cei pe care ii stim. Iar cand nu ne mai regasim intr-un astfel de erou, sa stim ca putem alege sa fim altcineva, sa ne dezvoltam alte puteri. Sa fim curiosi, sa cautam bucuria din noul joc, sa vedem ce mai e nou, ce ne-ar mai bucura. Iar cand toate acestea dispar, sa ne transformam din nou, constienti ca dusmanii nostri sunt doar in noi insine. Ii recunoastem usor: mizele, frica si orgoliul.

 


Rezilient sau rezistent?

Era o dimineata insorita de primavara. Mie nu imi plac zilele insorite, este prea multa lumina si visez cu ochii deschisi la zilele innorate sau ploioase. Cineva a venit la mine si, printre gandurile mele, s-a strecurat aceasta fraza: “Tu esti o persoana rezilienta!”

Nu m-am gandit foarte mult, dar am zambit, stiam si eu ca sunt o persoana rezistenta. M-am dezmeticit putin si am intrebat: “De ce crezi ca sunt o persoana rezistenta?” Dintr-o data, norii au disparut din capul meu si o voce calda mi-a zis: “Nu esti deloc rezistenta, esti rezilienta!”

Felul meu introspectiv s-a activat si am incercat sa interiorizez o caracterizare a unei persoane care nu ma cunoaste. Mi-am luat mult timp sa ma gandesc la asta si sa caut informatii. Printre sutele de articole despre acest subiect, am redescoperit o scurta povestioara pe care am mai auzit-o candva, demult. Povestea este despre un om care se cauta pe sine si se lupta cu sentimentele care il incercau. Acest om se simtea impartit intre doua lumi. O parte din el il indemna sa fie bun, intelegator, umil si generos, iar cealalta parte a lui il indemna sa fie orgolios, manios, arogant. Cele doua lumi (euri) au fost in razboi toata viata lui pana in momentul in care si-a dat seama ca partea care va invinge va fi intotdeauna cea careia ii va da cea mai mare atentie.

Rezilienta este un concept folosit din ce in ce mai frecvent in ultima vreme. Totul a inceput de la studiile pe termen lung facute pe adulti provenind din familii disfunctionale, care au avut o copilarie deosebit de grea, marcată de lipsuri si abuzuri. S-a constatat ca peste 50% dintre ei s-au dezvoltat normal, fara probleme majore psihologice sau afective. Abilitatea lor a fost denumită rezilienta; capacitatea de a trece peste orice evenimente neplacute si de a se adapta la schimbare.

Rezilienta este abilitatea de a depasi problemele majore de orice fel, nu doar cele din copilarie. Rezilienta se refera la adaptarea la conditii dificile cu caracter traumatic, pastrand intacta sanatatea mentala. Este o calitate pe care orice om o poseda nativ, nu doar eroii care au reusit sa se descurce in situatii extreme. Evolutia umana a fost un proces dificil si doar cei mai rezistenti au reusit sa supravietuiasca. Componentele de baza ale rezilientei exista in fiecare dintre noi: optimismul, capacitatea de a rezolva probleme, adaptarea la mediu, abilitati de comunicare sau puterea de a ne descurca in situatii dificile, abilitatea de a identifica singuri solutii.

Sunt multe incercari prin care trecem fiecare dintre noi, iar generatiile noi au o sete nebuna de cunoastere, autocunoastere si dezvoltare personala. Din pacate nu ne nastem invatati, dar putem alege sa cutreieram in fiecare zi a vietii noastre pe caile cele mai provocatoare si care aduc cea mai mare satisfactie. Cu putina vointa, putem interioriza acest concept de rezilienta in viata noastra si sa il imbratisam. Rezilienta este unul din parametrii de baza ai dezvoltarii personale ale fiecarui individ.

Cand vedem lucrurile asa cum suntem noi si nu asa cum sunt ele, ne departam de eul nostru si de ceea ce suntem in esenta. Se spune ca eul nostru interior ne transforma sentimentele in adevar.

Ma gandesc si acum cu drag la prima persoana care mi-a spus acest cuvant si m-a indemnat si ii rastalmacesc substanta.

„Nu cea mai puternica specie supravietuieste, nici cea mai inteligenta. Ci aceea care este cea mai adaptabila la schimbare.” ~ Charles Darwin


Fericirea intr-o era supradigitalizata

O zicala spune ca suntem suma deciziilor noastre, iar Dalai Lama spune ca ”Fericirea nu este ceva gata facut, ea vine din faptele tale”. Adaugam la asta si viteza cu care toate lucrurile se intampla in jurul nostru. Stiind aceste lucruri pare din ce in ce mai greu sa fim fericiti. In toata valtoarea asta, un lucru e sigur: noi suntem unicii responsabili de fericirea noastra. Noi suntem cei care aleg diverse drumuri. Noi luam deciziile care ne duc spre fericire.

Cum ne asiguram ca toate hotararile pe care le luam sunt in egala masura corecte, dar ne aduc si noua fericire? Deciziile corecte sunt sustinute de cele mai multe ori de o mica documentare. Norocul nostru este ca traim intr-o era digitalizata, avand acces la o serie de informatii care sa ne ajute sa luam decizia corecta.

Insa pacatul internetului este ca abunda de informatii contradictorii. Cum iti poti cumpara o masina diesel cand o parte sustin ca e pacatoasa si costa mult intretinerea ei, iar altii ridica in slavii motoarele pe motorina? Cum poti sa alegi ce dieta sa urmezi cand unii spun ca reteta X face minuni, iar altii ca nu e deloc eficienta? Cum poti sa alegi daca sa citesti o carte sau nu, cand un critic spune ca e revelatia anului si un altul ca nu a citit ceva mai slab de la comentariile din liceu.

Cum iti fundamentezi decizia pe argumente puternice daca ce gasesti pe internet este mereu contradictoriu, dar nici persoanele din jurul tau nu sunt cea mai fiabila sursa?

Cum poti lua cele mai potrivite decizii pentru tine?

Am putea scrie o reteta, insa lucrurile sunt foarte simple: Inainte de a lua o decizie e necesar sa evaluezi cine esti tu si ce e important pentru tine. Descoperind si invatand din intamplarile din viata noastra, putem intelege ce ingrediente ne-au construit pe noi ca oameni dar si ceea ce conteaza cu adevarat pentru noi. Cunoscandu-te pe tine poti intelege daca poti face compromisuri si daca da, la ce aspecte, poti alege la ce sa renunti si ce e imperativ sa pastrezi. Cand costientizezi ca fericirea ta tine de tine si nu de implicarea celorlalti intelegi ca deciziile luate pe baza alegerilor tale te vor duce mai aproape de fericire.

Insa alergand dupa iluzia unei fericirii complete vei fi total nefericit! Daca pui fericirea pe seama unei promovari, ei bine vei descoperi ca societatea pune presiune pe tine sa ai si o familie. Depasind si acest prag, vei avea nevoie si de o casa. Si lista poate continua. Societatea in care traim construieste in jurul nostru modele de fericire completa care in loc sa ne ambitioneze ne fac si mai nefericiti. Incercand sa atingi perfectiunea pe toate aspectele vietii vei fi obosit si nefericit. Poti incerca sa le ai pe toate si poti sa le obtii. Insa, cu siguranta, te vei pierde pe tine undeva pe drum. Sau mai exista varianta in care sa alegi ce e mai important pentru tine. Poti alege sa te faci pe tine fericit si sa construiesti o fericire completa pentru tine.

Mai ales daca alegi sa te bucuri de momente mici si bucuriile simple vei simti mai des sentimentul de fericire, in detrimentul nefericirii permanentei lupte de a o atinge pe cea completa.

Fericirea este relativa si personala, si nu inseamna Facebook sau un zambet oficial la intalniri cu prietenii. Astfel ca fii tu in cea mai buna versiune pe care o poti arata oglinzii si lumii intregi!