DE LA ENTUZIASM LA DEMORALIZARE SI INVERS

Cuvantul “echipa” a devenit Sfantul Graal al resurselor umane. Toata lumea vorbeste despre echipa perfecta, despre acea entitate care genereaza performanta intr-un ritm nebun in timp ce se hraneste cu armonie si coeziune.

Pe scurt, echipa este deseori asemuita cu performanta nestavilita. In realitate, echipa perfecta se obtine greu si rezista putin daca nu este ajutata in permanenta. In rest, este vorba despre oameni dominati de dorinte, bucurii, impliniri sau insatisfactii. Cate persoane, atatea modalitati de raportare la echipa. Cum procedam? Cum ii aducem la un numitor comun?

O echipa, contrar parerilor, nu este un lucru perfect stabil care odata format ramane in acelasi stadiu.  Astfel se justifica si diferenta dintre perioadele de aur si cele de decadere. Dar pentru toate acestea, “exista o explicatie”.

Formarea unei echipe presupune trecerea prin anumite stagii pe care e bine sa le recunosti.

1. FORMING. Cum spune si titlul, echipa este in formare. Noii colegi  sunt politicosi, se straduiesc sa faca o impresie buna. Sunt entuziasti, au incredere in superiori si accepta cu usurinta sarcinile care le sunt trasate. Au nevoie in schimb de indicatii clare, un obiectiv usor de inteles si o modalitate simpla de a afla daca e bine ceea ce fac.

2. STORMING. Adica furtuna. Grupul functioneaza insa relatiile dintre membrii sai se deterioreaza vizibil. Oamenii descopera ca asteptarile lor sunt diferite de realitate. Competitia pentru afirmare a dus intre timp la gesturi si comportamente “nesportive”. Apar intrebarile legate de rolul fiecaruia in echipa si capacitea reala a liderului de a conduce.

In acest moment, situatia poate fi combatuta prin intermediul unui efort canalizat pe fiecare om in parte. Membrii echipei sunt in punctul in care au nevoie sa invete despre feedback, ascultare activa, managementul conflictelor si de o redefinire a standardelor de performanta in functie de fiecare in parte. Obiectivul echipei se redefineste o data cu procesul de pregatire a oamenilor.

3. NORMING este stagiul in care echipa da primele semne de performanta. Relatiile dintre oameni se imbunatatesc vizibil, iar atmosfera devine din ce in ce mai placuta pentru ca membrii grupului inteleg ca “noi”  il inlocuieste pe “eu”. Increderea si respectul reciproc sunt in crestere.

Inca nu este vorba despre paradis. Oamenii au in continuare nevoie de pregatire, responsabilitati clare, roluri bine determinate, aprecierea succeselor si actiuni periodice menite sa ii apropie si sa le arate ca succesul poate fi obtinut.

4. PERFORMING. Visul oricarui lider. Oamenii au incredere unii in altii, iar valorile fiecaruia si cele ale echipei coincid. Oricine intra in biroul acelei echipe simte optimismul oamenilor, moralul ridicat si dorinta de a face cat mai multe.

In acest moment, nevoile lor sunt unele care pentru altii, par de neinteles: provocari noi, cresterea productivitatii, oportunitati in cadrul echipei.

Ce poti face tu? Daca esti liderul unei echipe, poti fi atent la schimbarile oamenilor. Modificarile de atitudine, stare interioara, comportament, toate arata nivelul in care se afla echipa. Si toate acestea sunt normale la fel cum este normal ca echipa sa fie diferita de la un proiect la altul, de la o perioada la alta.

Diferenta o face modul in care ii ghidezi, felul in care ii ajuti sa se simta intelesi. Momentele dificile pot fi depasite, cei demoralizati pot fi motivati din nou, increderea poate fi construita. Este nevoie de trei  lucruri: implicare, constanta si inca ceva: un consultant care sa aiba rabdarea de a descoperi impreuna cu tine solutia potrivita.

[:en]

succes-esec

Cuvantul “echipa” a devenit Sfantul  Graal al resurselor umane. Toata lumea vorbeste  despre echipa perfecta, despre acea entitate care genereaza performanta intr-un ritm nebun in timp ce se hraneste cu armonie si coeziune.

Pe scurt, echipa este  deseori  asemuita cu  performanta nestavilita.  In realitate, echipa perfecta se obtine greu si rezista putin daca nu este ajutata in permanenta.  In rest, este vorba despre oameni dominati de dorinte, bucurii, impliniri sau insatisfactii.  Cate persoane, atatea modalitati de raportare la echipa. Cum procedam? Cum ii aducem la un numitor comun?

O echipa, contrar parerilor , nu este un lucru perfect stabil care odata format sa ramana in acelasi stadiu.  Astfel se justifica  si diferenta dintre perioadele de aur si cele de decadere. Dar pentru toate acestea, “exista o explicatie”.

Formarea unei echipe presupune trecerea prin anumite stagii pe care e bine sa le recunosti.

1.FORMING. Cum spune si titlul, echipa este in formare. Noii colegi  sunt politicosi, se straduiesc sa faca o impresie buna. Sunt entuziasti, au incredere in superiori si accepta cu usurinta sarcinile care le sunt trasate.  Au nevoie in schimb de indicatii clare, un obiectiv usor de inteles si o modalitate simpla de a afla daca e bine ceea ce fac.

2.STORMING. Adica furtuna. Grupul functioneaza insa relatiile dintre membrii sai se deterioreaza vizibil. Oamenii descopera ca asteptarile lor sunt diferite de realitate. Competitia pentru afirmare a dus intre timp la gesturi si comportamente “nesportive”. Apar intrebarile legate de rolul fiecaruia in echipa si capacitea reala a liderului de a conduce.

In acest moment, situatia poate fi combatuta prin intermediul unui efort canalizat pe fiecare om in parte. Membrii echipei sunt in punctul in care au nevoie sa invete despre feedback, ascultare activa, managementul conflictelor si de o redefinire a standardelor de performanta in functie de fiecare in parte. Obiectivul echipei se redefineste o data cu procesul de pregatire a oamenilor.

3.NORMING este stagiul in care echipa da primele semne de performanta. Relatiile dintre oameni se imbunatatesc vizibil iar atmosfera devine din ce in ce mai placuta pentru ca membrii grupului  inteleg ca “noi”  il inlocuieste pe “eu”. Increderea si respectul reciproc sunt in crestere.

Inca nu este vorba despre paradis. Oamenii au in continuare nevoie de pregatire, responsabilitati clare, roluri bine determinate, aprecierea succeselor si actiuni periodice menite sa ii apropie si sa le arate ca succesul poate fi obtinut.

4.PERFORMING. Visul oricarui lider. Oamenii au incredere unii in altii iar valorile fiecaruia si cele ale echipei coincid. Oricine intra in biroul acelei echipe simte optimismul oamenilor, moralul ridicat si dorinta de a face cat mai multe.

In acest moment, nevoile lor sunt unele care pentru altii, par de neinteles: provocari noi, cresterea productivitatii, oportunitati in cadrul echipei.

Ce poti face tu? Daca esti liderul unei echipe, poti fi atent la schimbarile oamenilor. Modificarile de atitudine, stare interioara, comportament, toate arata nivelul in care se afla echipa. Si toate acestea sunt normale la fel cum este normal ca echipa sa fie diferita de la un proiect la altul, de la o perioada la alta.

Diferenta o face modul in care ii ghidezi, felul in care ii ajuti sa se simta intelesi. Momentele dificile pot fi depasite, cei demoralizati pot fi motivati din nou, increderea poate fi construita. Este nevoie de trei  lucruri: implicare, constanta si inca ceva: un consultant care sa aiba rabdarea de a descoperi impreuna cu tine solutia potrivita.

Autori: Radu Vlase                        Andrei Vacaru

 radu vlase              andrei vacaru


Ce sta in spatele pasului urmator

Daca Einstein ne spunea despre teoria relativitatii intr-o ecuatie simpla, venim si noi cu un exemplu din viata de zi cu zi. Acum cateva saptamani era primavara in Bucuresti, iar noi ne scaldam in lumina soarelui bucurosi ca in sfarsit e cald. In acelasi timp Tibi Useriu era la Polul Nord si se lupta cu temperaturi de -23 de grade. Ciudat sau nu, si el zicea ca este tare cald si bine acolo. A doua zi Tibi Useriu castiga maratonul de la Polul Nord, iar noi il respectam si ii apreciam mai mult efortul si munca lui.

Din nou, vorbind despre relativitate, limitele noastre sunt altele. Eu sunt sigura ca nu as putea atinge performanta lui Tibi, nu as putea sa depasesc niciodata aceasta limita. Dar asta este talentul si menirea lui si asta il face SuperOm. Insa si eu sunt un SuperOm, si eu sparg bariere si limite…in aria mea. Cu totii suntem SuperOameni si facem lucruri deosebite si iesite din comun pentru alte persoane.

Daca alegi sa te compari cu omul care a castigat maratonul zapezii de trei ori, iar tu ai nevoie de 9 cojoace pentru a da zapada de pe masina, e clar ca nu vei crede despre tine ca esti SuperOm. Insa daca te uiti atent la tine si la performantele pentru care tu te antrenezi zi de zi, vei vedea ca si tu esti campion si meriti aplauzele si respectul oamenilor din jur.

Cand eram mici si incercam sa facem ceva, parintii nostru ne motivau spunandu-ne ca nu exista “NU POT, exista NU VREAU!” Iar aceasta fraza avea sa ne motiveze sa spargem bariere.

Cu timpul unii dintre noi s-au pierdut in cotidian, au uitat ce este adrenalina, cum se simte pielea de gaina cand reusesti sa depasesti recorduri personale, cum te simti cand iesi din zona ta de confort si gasesti o zona plina de emotie si bucurie.

Poate ca am uitat sa spargem bariere si sa ne testam limitele mereu. Sunt multi oameni la care ne uitam si ii apreciem ca in fiecare zi depasesc limitele si sparg bariere, fie ca vorbim de sportivi care ajung numarul 1 la tenis sau romani care cuceresc Everestul sau alearga la Polul Nord in conditii neomenesti. Ne uitam la ei si ii apreciem pentru performanta creata. Asta pentru ca sparg barierele normalului (al nostru, pentru ca normalitatea lor arata altfel) si ne spunem in gand ca noi nu putem face ceva atat de extrem.

Cei pe care i-am mentionat anterior sunt mult mai putini decat oamenii din jurul nostu. Dar ce inseamna auto-depasirea pentru cei mai multi oameni? Insemna  eliminarea expresiilor de genul „Nu pot!” sau „Nu vreau”. Pentru acestia exista doar „pot”, „vreau” si „hai!”. Sunt oameni de langa noi pentru care normalul inseamna adrenalina, depasirea limitelor si spargerea barierelor, oameni care ignora durerea, pericolul si frica pentru a-si demonstra ca pot in fiecare zi mai mult.

Daca unii se antreneaza alergand prin paduri si nameti, noi toti ceilalti ne antrenam prin griul oraselor si zgomotul traficului. Insa cu totii ne antrenam sa fim mai buni, sa spargem acea bariera, sa castigam acel concurs cu noi. Toti suntem sau devenim campioni, dar fiecare acolo unde crede ca aduce valoare.

Pentru a fi SuperOm nu ai nevoie doar de un fizic rezistent, ci si de un psihic foarte bun. Insa cum poti sa fii concentrat mereu si sa reusesti sa faci acel pas urmator? Ce te face sa mergi mai departe? Ce te face sa spargi bariere?

La noi la HPDI adrenalina este un „drog” folosit in doze exagerate, de mai multe ori pe saptamana. Intrebarea este ce ne face pe noi, oamenii care cresc oameni, care nu au un job de birou, normal si activitati de rutina, sa ne dorim sa aducem si mai mult suspans in viata noastra.

Intrebarile la care noi am raspuns sunt: ”Ce te face sa mergi mai departe? Ce te face sa ignori durerea si pericolul si sa faci un pas inainte?”

In cazul meu, m-am intrebat de ce alerg in fiecare zi mai mult sau mai pun inca 5 kg la greutatea cu care lucrez este. Eu aleg sa nu ma concentrez pe motivele pentru care sa nu imi depasesc conditia, ci pe motivele pentru care sa o fac. Ignor durerea fizica si disconfortul psihic pentru ca vreau sa imi demonstrez mereu ca daca imi doresc ceva, pot obtine. Trebuie doar sa-mi doresc suficient de mult. Nu am performante laudabile daca m-as compara cu un sportiv de performanta, insa pentru mine fiecare pas in plus este o performanta si o evolutie catre o Madalina mai buna. Iar ceea ce reusesc sa fac la sala se vede si in performanta de fiecare zi. Filosofia din sala o aplic si la orice interactiune profesionala incercand mereu sa ma provoc si sa devin mai buna.

Alexandra, colega noastra care cucereste varfuri, a gasit o alta motivatie interioara, si anume: ”Sparg bariere pentru ca nu imi place viata simpla. Sparg bariere pentru ca viata asta iti pune in fata mereu provocari pe care trebuie sa ai nebunia sa le accepti. Sparg bariere pentru ca adrenalina este singurul lucru care ma face sa ma simt vie si pe care il pot controla eu. Pentru ca toate celelalte lucruri depind de ceilalti. Sparg bariere pentru ca durerea inseamna evolutie, pentru ca “nu pot” este numai in mintea noastra si corpul te va asculta mereu daca stii cum sa-l pacalesti. La fel si creierul. Tu stabileste clar numai ce vrei. Si ce poate fi mai clar decat: vreau sa ajung pe varful ala?

Sunt oameni in jurul nostru care au spus „stop” sedentarismului si acum alearga la maratoane, sunt oameni care au renuntat la rutina birou-pat si fac un ocol catre sala. Orice abatere de la o rutina este o bariera sparta, o depasire a propriei conditii.

Daca discutam de viata profesionala, ei bine, e clar nu discutam despre durere fizica. Insa putem discuta despre suparari si poate chiar frustrari. Cum facem sa depasim aceasta zona? Facand mai mult decat ieri si mai putin decat maine. Fa astazi ceva pozitiv, ceva ce nu ai mai facut in relatie cu ai tai colegi, sparge bariera. De ce sa faci asta? Pentru a fi o mai buna varianta a ta, pentru iti demostra tie ca poti!

Cu totii suntem SuperOameni care avem talente si superputeri care ne ajuta sa spargem bariere. In fiecare zi exista acel ceva care te motiveaza sa faci pasul urmator! Care este motivatia si superputerea ta?


Retentia – singurul declin pe piata de HR in 2017

Una dintre cele mai mari probleme cu care se confrunta piata de HR la nivel mondial a fost evidentiata si in ultimul raport cu privire la trenduri ale implicarii angajatilor (Employee Engagement Trends). Retentia angajatilor si implicarea acestora sunt principalele obiective ale departamentelor si HR si cele mai mari consumatoare de buget. Totodata, retentia a fost singurul parametru evaluat care a  inregistrat o scadere in 2017 raportat la 2016. In sprijinul acestor dificultati, Quantum Workplace a elaborat si o serie de propuneri bazandu-se pe intervievarea a 600.000 de angajati.

Care sunt principalii factori care contribuie la implicarea membrilor echipei?

  • Locul in echipa le permite sa isi puna in evidenta calitatile si pasiunile
  • Perspective de succes pentru viitor oferite de deciziile luate de liderul companiei
  • Membrii echipei sunt apreciati drept cea mai valoroasa resursa a organizatiei
  • Le sunt recunoscute meritele
  • Compania le ofera ocazii de dezvoltare continua prin training-uri si team building-uri
  • Parerile le sunt ascultate

De asemenea, le recomanda managerilor sa ia in considerare urmatoarele considerente:

  • Pe masura de compania se dezvolta, implicarea membrilor echipei scade;
  • Cei mai implicati membrii ai echipei sunt cei care au venit in urma cu maximum 1 an (82.3%), iar perioada critica este cea cuprinsa intre 3 si 5 ani (73.3%);
  • Angajatii care au vechime in companie isi doresc sa fie apreciati, iar cei noi vor sa li se ofere cat mai multe oportunitati;
  • Cel mai implicat departament este cel de HR (85.5%); la polul opus este cel asistenta medicala (68%);
  • Millennials isi dorec sa aiba acces la dezvoltare personala si sa i se ofere in permanenta sansa de a evolua; pentru cei mai in varsta, succesul companiei este ceea ce ii mentine implicati;
  • Implicarea membrilor echipei creste odata cu expunerea la training-uri si instrumente de invatare.

 

2018 Employee Engagement Trends este un material realizat de caree Quantum Workplace si poate fi consultat aici.