Training intr-o epoca hiper-tehnologizata

Daca as primi cate un leu pentru fiecare moment in care am auzit clienti plangandu-se despre efectele nocive ale tehnologiei si cum jobul lor va disparea sau se va transforma, m-as imbogati.

Imi si imaginez cum fiecare salt tehnologic al ultimilor 200 de ani a fost precedat de panica, blamare si rezistenta cat cuprinde. Dar iata ca intreaga industrie bazata pe manufactura a fost inlocuita de masini, unelte si mecanisme de productie, iar numarul de angajati necesar lor a fost si mai mare. Ceea ce in toate formele cu putinta se va intampla si in viitor.

Asistam la o epoca a digitalizarii si globalizarii informatiei, unde dorinta de a invata e mai importanta decat ce inveti.

Informatia e cheia, mi se spunea, in urma cu 17 ani cand am inceput sa construiesc HPDI. Si asa era, fiind greu accesibila, informatia de calitate era teribil de pretuita si platita. Practic, o companie de training era platita sa furnizeze informatia relevanta sau informatia corecta.

Anul 2019 ne gaseste intr-un loc mai bun, cu multe lectii invatate, dar fara sa putem fi proprietari exclusivi de informatie. Gratie telefonului practic ai acces la orice informatie, in timp record si fara costuri. Vrei sa afli cum sa fii un lider mai bun, sigur iti poti descarca aplicatia TEDx si vei gasi inspiratie cat cuprinde. Sau poate vrei sa organizezi o sedinta eficienta. Gasesti pe Quora “tips and tricks” mai valoroase decat iti imaginezi.

Si atunci ramane intrebarea, mai mult pentru noi: care este valoarea noastra de “educatori” atunci cand informatia este abundenta si gratuita? Ce putem face noi in interactiunea cu participantii care sa conteze mai mult decat informatia relevanta?

Raspunsul ni l-am dat natural: ii ajutam sa inteleaga informatia corecta. Practic, intr-o lume plina de instrumente digitale, de informatii bune si relevante, de metode si experiente indelung dezbatute si incercate, ii invatam pe oameni sa discearna ce au nevoie, ce sa caute si, mai mult decat atat, cum sa invete cine sunt si ce informatie li se potriveste.

Practic ne-am mutat clasa de curs in cloud si interactiunea cu ei nu este limitata doar de informatia noastra.

Ne pozitionam ca niste calauze pe drumul cunoasterii, pe care nu trebuie doar noi sa il luminam, ci ne folosim de toata tehnologia si cunoasterea, ca sa luminam drumul.


Increderea este fundatia fiecarei echipe

…sau ce am invatat despre companiile din Romania dupa 100 de intalniri cu oamenii de HR

Mail. Telefon. Mail de follow-up. Telefon din nou. Mail 2 de follow-up. Mail 3 de follow-up. Telefon din nou. In sfarsit raspunde.

  • Alo?
  • Buna ziua, Vero sunt. De la HPDI.
  • Buna ziua.
  • E un moment potrivit? Va pot retine 30 de secunde?
  • Da, va rog.
  • Mi-ar placea sa va povestesc despre cum crestem noi oameni. Cand ne putem vedea 30 de minute?
  • Hm, haideti sa ne vedem saptamana viitoare.

Ma urc in masina si ajung la cladirea de birouri. Gasesc greu loc de parcare. Merg la receptie unde ma inregistrez. Urc in lift. Imi aranjez parul. Astept nerabdator intalnirea. E un mix de stres cu incantare. Acesta e ciclul pe care il parcurg aproape cu fiecare organizatie inainte de a obtine o intalnire.

Niciodata nu am mers la o intalnire cu dorinta de a vinde. Am mers sa inteleg in ce fel e unica organizatia respectiva. Un alt lucru pe care l-am facut a fost sa tac si sa ascult, pentru a afla cat mai multe despre cultura organizatiei. Am intalnit multi oameni de HR. Cei mai multi au fost calzi, receptivi si dispusi sa imi povesteasca despre modul in care se dezvolta oamenii in compania lor. Cu altii nu am avut chimie, dar e ceva normal. Suntem oameni pana la urma.

Si uite asa a trecut timpul si am tras cateva concluzii personale despre organziatiile din Romania. Hai sa le luam pe rand:

Increderea este fundatia fiecarei echipe

Cele mai performante echipe cu care am lucrat au fost cele care cu grad ridicat de incredere intre membrii ei. Traim intr-o tara in care stima de sine e la cote alarmant de mici, zice psihologul Daniel David de la UBB Cluj, in cartea Psihologia Poporului Roman. In momentul in care incepem o relatie plecam de la premisa ca nu trebuie sa avem incredere in celalalt.

Echipele slabe sunt cele in care oamenii nu au curaj sa spuna colegilor ceea ce simt. Sunt echipele in care managerul nu are incredere ca oamenii sunt suficient de competenti. Sunt echipele care nu au curaj sa intre in conflict si oamenii prefera sa vorbeasca pe la spate in loc sa confrunte problema.

Cum faci sa creezi incredere in cadrul unei echipe? Incepi sa oferi incredere, in pasi mici, colegilor tai.

„Pestele de la cap se impute”

Cred ca pescarul care a zis asta a devenit un consultant foarte bun.

Stii cum a invatat cainele colegului meu sa ridice piciorul cand merge la tufis? A mers intr-un tarc in care erau mai multi caini pe care i-a observat. Exact asa e si in cadrul echipelor. Echipa copiaza comportamentul liderului. Comportamentele repetitive definesc cultura organizatiei. Daca seful are comportamente toxice, relatiile din echipa vor deveni toxice.

Angajatii de nota 10 vor lucra doar cu manageri de nota 10. Daca nu gasesc unul, pleaca sa il caute. In schimb, un manager de nota 10 poate sa creasca un angajat de nota 7 pana la nota 9 sau 10. Procentul Generatiei Y la locul de munca este in continua crestere. Iar daca si organizatia este una de white-collars, millennialii isi vor dori lideri de nota 10.

Cei mai buni manageri pe care i-am observat sunt oameni umili, care nu isi scot ego-ul in fata cand vorbesc.

Nu exista o reteta universal valabila

Daca te astepti sa existe un șablon care pus intr-o organizatie sa conduca la evolutia acesteia, ai o asteptare gresita. Incepand de la cea mai mica echipa din cadrul unui departament, continuand cu echipa de top-management si cu intreaga organizatie, vei putea observa ca fiecare zona exista nevoi diferite de invatare.

Nevoile si cultura se schimba si in functie de specificul de business al organizatiei: echipele IT sunt diferite de cele de sales. Echipele de productie sunt diferite de cele de contabilitate.

Tocmai de aceea, o organizatie trebuie sa aleaga un furnizor de learning care livreaza extrem de customizat si sa bifeze obiective de invatare foarte specifice.

Contextul economico-politic are o influenta mare

 O hotarare politica/ guvernamentala/ parlamentara poate sa zguduie serios un business sau poate sa creeze afaceri ce apar ca ciupercile dupa o ploaie de vara.

De exemplu, instabilitatea guvernamentala, politicile GDPR si trecerea contributiilor de la angajat la angajator au fost factori puternici ce au ocupat mare parte din agenda departamentului de HR in prima jumatate a anului 2018.

 

Fiecare companie e unica in felul ei, iar aceste patru invataminte ii poate adauga un strop de magie. Iar magia poate creste daca se pune mai mult accent pe rolul departamentului de HR, iar Directorul de HR ar fi, alaturi de CEO și CFO, cel mai important om din organizatie.


In asteptarea visului implinit

Urmeaza-ti visul! O generatie intreaga iubeste acest indemn. Fascinant, stralucitor, tentant. Reprezinta mirajul implinirii profesiei, spiritului si, de ce nu, chiar a destinului. Ironic este ca generatia de dinainte a auzit doar: nu mai visa atat. Dar daca vorbim de noi cei de acum, implinirea visului s-a transformat intr-un fel de a 11-a porunca dupa ce toate celelalte au fost deja ignorate.

In schimb, a devenit la fel de cunoscut cuvantul ASTEPTARE. E drept, cultura companiilor multinationale si accesul la psihologie l-au inscaunat la rang de cinste. Si astfel a fost creata o situatie paradoxala, complet opusa acestor doua cuvinte. Visul pare un lucru atat de indepartat, atat de greu de atins in timp ce asteptarea este mereu prezenta.  Visarea este glorioasa si permisiva. Ne da cat timp ne dorim. Nu pune presiune pe noi, nu ne alearga, nu pune conditii. Este ceva ce va fi mereu acolo, asteptand cuminte sa facem ceva.

Asteptarea insa e cu totul alta poveste. Este prezenta in fiecare zi. Nu are rabdare. Nu are timp. Si, poate cel mai important, se refera la altcineva. Nu “ne asteptam” ca noi sa facem ceva ci, de obicei, ceilalti. Ceilalti sa fie pe placul nostru, ceilalti sa ne asculte, ceilalti sa se schimbe ca sa fie in pas cu noi.  Ne asteptam ca ceilalti sa ne ofere ceva care sa ne implineasca. Ne asteptam ca ceilalti sa inteleaga cand trebuie sa se schimbe. Ne asteptam ca ceilalti sa fie responsabili de dezvoltarea noastra.

Paradoxul se adanceste insa. Cuvantul “asteptare” presupune lipsa actiunii. Nu este nevoie sa transpiri atunci cand astepti ceva. Nu este necesar sa gasesti solutii atunci cand astepti. Asteptarea nu presupune nici macar sa te gandesti prea mult. Este despre ce poate face altul pentru tine. Dar asteptare inseamna si o perioada mai lunga de timp, adica rabdare. Nu si in era prezenta. In aceasta epoca, inseamna acum.  Ba chiar, ieri. “Ma asteptam sa faci asta.” “ Ma asteptam sa gandesti altfel.”

Si pentru ca totul e pe graba, nu asteptam sa vedem si punctul de vedere al celuilalt. Pentru ca nu avem timp sa asteptam sa vorbeasca. Doar sa “ne asteptam.” Nu avem vreme sa intelegem, ci doar “ne asteptam” ca celalalt sa stie si sa priceapa inainte chiar de a-i fi spus.

Visul insa pare departe. Ceva ce nu este refuzat nimanui insa intangibil din cauza distantei pana la el. Nu are borne kilometrice, nu are target sau proceduri, nu exista manual de bune practici. Este atat de liber incat nimeni nu poate da reteta perfecta pentru a ajunge la el. Visul e imaterial dar singurii care pot ajunge la el suntem noi insine. Nu poti da vina pe altcineva pentru ca nu iti urmezi visul. Nu poti spune, cand esti singur in fata oglinzii, ca te asteptai ca visul sa se implineasca singur. Nu poti sta pasiv cand visul se indeparteaza si sa spui ca e vina lui.

Visul este propria noastra responsabilitate. Urmarirea lui inseamna sa stii, in primul rand, ce vrei. Sa fii dispus sa lupti pentru el. Sa fii pregatit sa dai tot ce ai in drumul tau. Visul inseamna sa arzi pentru ceea ce iti doresti. Sa dai totul. Atat cat ai.  Si sa fii pregatit sa pierzi. Spre diferenta de asteptare, cand visezi risti sa ramai fara resurse, fara timp, fara oameni in jurul tau. Pentru ca toata lumea poate visa fara sa riste, fara sa piarda. Insa putini sunt dispusi sa faca ceva pentru visul lor, cu adevarat.

Scrie-ti visul pe toate gardurile. Te responsabilizeaza si te face sa ti-l asumi. Da tot ce ai! Nu vei avea regrete dupa aceea ca puteai face mai mult. Iubeste-ti visul. Si visul te va iubi pe tine.

In final, atins ori nu, visul urmarit inseamna transformare. Inseamna sa te cunosti pe tine, sa iti depasesti limitele, sa te schimbi intr-un om nou. Un om care nu mai asteapta ci alearga catre ceea ce isi doreste.