Societatea unicului si desavarsitului

Povestea aceasta isi are originile in noile doctrine internationale de educatie: fiecare persoana este unica si trebuie tratata ca atare, ca o fiinta deosebita. Extrapoland am ajuns astazi sa propovaduim mesajul cum ca fiecare client cu care vorbim in mediul online, dar nu numai, este unic si trebuie sa ii vorbim diferit (succes cu asta). Si ca la fel de unici cum suntem, fiecare are dreptul la o opinie care nu are voie sa fie contestata pentru ca se transforma in negarea existentei acelei persoane.

Mai exact, daca eu te contrazic pe o tema, in calitatea ta de unic, inseamna ca am ceva cu tine, ca te urasc si ca va urmeaza sa ne confruntam ca nimeni altii. Sau poate ca zmeii din povesti pana vom fi din nou adusi la viata cu apa vie.

Conform stiintei, fiecare persoana este unica din punct de vedere genetic. Asta e clar. Nu ai nimic de comentat aici pentru ca ai cifre, analize si rapoarte care vin sa aiba grija de asta. Conform Facebook, fiecare persoana este unica si are dreptul sa nu fie contrazisa de nimeni. Si de unde toti eram unici si de negasit in alta parte, te trezesti ca daca te opui vreunui curent ajungi sa fii pus la zid, redus la tacere, desfiintat ca persoana din simplul motiv ca nu gandesti la fel ca marea masa. Dar daca suntem unici, asta nu inseamna ca ar trebui sa avem fiecare cate un gand diferit? Sau macar sa fim capabil sa analizam diferit puncte de vedere? Realitatea ne spune ca nu. Si nu ma refer la postul TV. Incercati numai sa intrati pe un grup despre cresterea copiilor si sa spuneti ceva care sa contrazica trendului actual in materie de orice. Toata lumea va deveni experta si va va elimina din grup.

Si totusi, intr-o societate ca asta, nu e foarte usor sa iesi in evidenta? Cand nu iti conduci gandurile bazandu-te doar pe un titlu de stire bombastic, fara a mai citi si continutul stirii sau a te mai informa din inca doua surse (asa am invatat eu la facultate, ca trebuie mereu sa ai minimum trei surse de informare pentru a avea o perceptie realista asupra situatiei)? Intr-o societate in care suntem atat de usor de jignit de o simpla aluzie care ne impinge sa ne aparam fara sa fim acuzati, nu cumva am renuntat la bunatate? Daca suntem, stiintific vorbind, pe scara cea mai inalta a dezvoltarii umane, nu ar trebui sa intelegem perceptii?

Atunci cand esti suficient de increzator in ideile tale, cand ai incredere ca ceea ce zici este si ceea ce gandesti cu adevarat, cand iti accepti defectele si greselile ca fiind parte din tine, nu te mai temi sa mergi contra curentului. Exista oameni in continuare in aceasta societate care se incapataneaza sa nu fie de acord cu marea masa. Oamenii acestia vor fi cei care vor planta mereu samanta de neincredere in urmarea maselor fara a te informa inainte. Si stiti ce chestie misto vor mai face? Vor aduce cumva pacea si acceptarea. Pentru ca, din pacate, nu a fi cu totii de acord inseamna sa traim in pace (de progres clar nu poate fi vorba), ci a accepta ca exista si pareri diferite de ale noastre care ne vor duce mai departe.

Pana atunci, unicul mesaj pe care il transmite un unic este: „Just because I disagree with you, it doesn’t mean I hate you.”


New year, new me crap

It is time for “new year, new me” crap.

Cum bate ceasul 12 noaptea, cum deodata suntem mai ceva ca Cenusareasa si credem ca ora asta magica ne va transforma in ceva mai bun si mai frumos. Sa fie de la bulele aromate ale lichidului usor bahic, sa fie de la toate emotiile pozitive care se tot aduna sub bradul de Craciun? Cine stie? Cert e ca, la fel ca majoritatea lucrurilor din mediul online, fiecare avem cate o parere despre rezolutiile din noul an. Iar la asta, am cam dat cu hate in ultima vreme, cum ar spune cei din generatia Z. Nu mai crede nimeni ca schimbarea poate aparea intr-un an sau ca te vei tine de ceea ce promiti alaturi de bulele paharului de sampanie de la miezul noptii pe 31 decembrie. Mai ales cand vin si statisticile care spun ca numai 52% dintre persoanele care au sustinut sus si tare ca vor fi mai bune s-au si tinut de cuvant.

Si totusi, de unde treaba cu dorintele si puterea schimbarii? Vine un super-erou si ne sopteste la ureche ce si cum sa facem? Si de ce dispare el in restul anului?

Legenda spune ca ideea de rezolutie a aparut in perioada lui Iulius Caesar, cand, in cinstea zeului Janus (cel care a dat numele lunii ianuarie) a impus stabilirea unor planuri pentru fiecare zi de 31 decembrie. Zeul Janus avea doua fete: una privind catre trecut si alta catre viitor. Aceasta a devenit un timp simbolic pentru romani de a lua rezolutii pentru noul an si de a ierta inamicii pentru necazurile din trecut.

Stiintific vorbind, specialistii in change management sunt ferm convinsi ca ne putem schimba o mare parte dintre comportamente intr-un an. Exista foarte multe studii care vorbesc despre intervalul de timp necesar pentru dobandirea unui nou comportament. Sa zicem ca, putem sa mizam pe o medie cuprinsa intre 21 si 254 de zile. Iaca de unde, rezolutia pentru un an e numai buna de pus in practica inca de pe 1 ianuarie.

Ne place ideea de a o lua mereu de la capat, pentru ca avem o tendinta naturala de a ne imbunatati. Pentru ca reprezinta un triumf al sperantei asupra experientei. Pentru ca e o modalitate de a sterge greselile din trecut. Daca mai postezi si pe Facebook, e mai ceva ca un articol la gazeta centrala. Te angajezi sa te tii de treaba. Doar o sa stie toata lumea apoi ce ai facut.

“New year, new me” crap inseamna, de fapt, convingerea ca putem fi mai buni, ca avem din nou controlul asupra viata noastra dupa un an in care poate nu am putut sa gestionam toate situatiile, e o promisiune pe care ne-o facem ca maine va fi mai bine.

Mai mult decat atat, adaptabilitatea si schimbarea, nu mai zic de stabilirea si atingerea de obiective, sunt printre abilitatile cerute de catre companii pentru angajatul viitorului. Asadar, stabilirea de rezolutii la inceput de an, poate fi un exercitiu personal pentru a desena mai incolo obiectivele companiei.

Daca si tu esti ca mine si ai crezut timp de mai multi ani in mirajul orei 12 intr-o zi de 31, pot sa-ti spun doar ca am invatat ca cea mai importanta rezolutie pe care o poti da este promisiunea ca nu vei lasa cele 365 de zile sa treaca pe langa tine. Te vei incapatana in fiecare zi sa faci cate un pas mic spre orice iti doresti tu. Ca o fi o vacanta, o casa, iertare sau intelepciune. Si pentru a te inspira putin, iti las mai jos o formula matematica. Printre putinele care ar putea sa te incurajeze sa visezi la „new year, new me” promise.