Pentru un extrovert izolarea e un cosmar.
Daca acum 2 saptamani mi-ar fi spus cineva ca nu o sa imi mai beau cafeaua dimineata cu ai mei colegi afara pe terasa de la birou, ca nu o sa ii mai iau in brate sau ca nu o sa ma mai duc la sala as fi zis ca e o gluma. De lucrat toata lumea de acasa sau iesit cu o hartie pana la magazin nici nu mai zic.
Insa astazi ma vad singura la biroul meu din sufragerie incercand sa accept ca, o perioada, nu voi face mai nimic din ce obisnuia sa fie „normalul” pentru mine. Astazi, statul in trafic, condusul sau chiar glumele colegilor imi lipsesc. E greu sa accept ca sunt aici dar si mai greu este sa accept ca nu pot controla situatia. Pot, in schimb, sa invat sa traiesc intr-un alt fel.
Multi spun ca sunt o persoana pozitiva, dar statul in izolare iti cam mai taie din aripi, indiferent de cat de vesel esti tu. Daca mai esti si extrovert, asa ca mine, si iti place sa fii incounjurat de oameni, sa lucrezi indeaproape cu ei si esti obisnuit sa te incarci din energia lor, lucrurile devin si mai dificile pentru ca treci brusc la o interactiune limitata la telefon si internet. E putin, dar e ceva. Defapt, parca si putinul asta nu e chiar asa putin si in constrangea lui naste noi solutii si obiceiuri.
Cu gandul la ziua in care o sa imi beau iar cafeaua alaturi de cei dragi va povestesc despre ce ma ajuta pe mine zi de zi in munca de acasa.
Cum ajung eu sa ma motivez in fiecare zi:
- Ma pregatesc in fiecare zi sa ma duc la birou. Ma imbrac frumos, ma machiez si ma pregatesc sa plec la birou. Drumul catre birou dureaza cateva secunde, dar atunci cand ma asez la birou sunt ca acum 2 saptamani. Nu va recomand sa va ganditi ca lucrati de acasa, ci ca biroul vostru s-a mutat in sufragerie pentru putin timp. Asa ca in fiecare zi eu ma pregatesc de job la fel ca inainte.
- Imi beau cafeaua cu ai mei colegi. Chiar daca nu ii vad fata in fata, ii vad online dar tot ne bem cafeaua impreuna si povestim verzi si uscate. Nu am renuntat la obiceiul meu, ci doar l-am adaptat pentru azi. Poate maine revin la cafeaua bauta la terasa noastra din Cotroceni.
- Imi iau pauzele meritate. Cand eram la birou ori de cate ori reuseam sa fac ceva, ma recompensam cu o discutie, o gluma sau o melodie. Asta fac si azi la biroul din sufragerie. Ma ridic si ma duc pe balcon, ascult o melodie buna sau sun un coleg sa radem putin.
- Ma tin de programul normal. Cand lucrez din sufragerie parca lucrez mai mult, asa ca respect programul meu de dinainte de izolare. Mananc pranzul la aceeasi ora, plec de la birou la aceeasi ora. Incerc sa separ viata de birou de viata personala, desi acum e mai greu pentru ca au multe puncte comune.
- Mentin relatiile vii. Desi parca izolarea asta ne-a indepartat fizic, aleg sa nu o las sa o faca si emotional. Astfel ca oamenii cu care ma vedeam inainte sunt primii pe care ii sun si cu care imi trimit mesaje mereu, asta ca sa nu ma uite asa usor. Plus, statul la biroul din sufragerie ma face sa uit si de pauzele involuntare de la job atunci cand cineva iti trimitea o gluma buna pe whatsapp. Partea buna a izolarii este ca acum am mai mult timp pentru toti oamenii dragi. Am inceput sa imi sun mai des si alti prieteni cu care inainte vorbeam mai rar, ca deh eram ocupata. Acum nu mai am aceasta scuza. Astfel ca, persoanele cu care povestesc zilele astea sunt mult mai multe. Iar izolarea te apropie, fie pentru ca oamenii iti povestesc cum se simt si ce traiesc sau prin simplu fapt ca atunci cand ii suni ii vezi acasa, in spatiul lor personal.
Poate ca izolarea asta nu este tocmai ceva minunat, dar are si parti bune:
- te asculti mai mult pe tine, te descoperi si constientizezi starile prin care treci – TE CUNOSTI PE TINE!
- ai timp pentru tine, ai timp pentru ceilalti si ai timp sa te descoperi. AI TIMP!
- Vorbesti cu prietenii, familia, empatizezi si te deschizi mai usor – CRESTI RELATII!
Da, suntem obligati sa stam in izolare dar e alegerea noastra sa fim IZOLATI!
Leave a Response