Arthur, omul care reuseste imposibilul – HPDI

Arthur, omul care reuseste imposibilul

Arthur este omul care are întodeauna la el cheia pentru a descuia uşa imposibilului. În cele mai dificile momente, în momente de criză, Arthur arthurstoiciuhpdirămâne omul de bază, nu se pierde cu firea, rezolvă orice situaţie iar zâmbetul său este o constantă. Este întruchiparea optimismului, unii îl consideră incurabil, noi ne hrănim cu buna lui dispoziţie. Mereu în căutarea adrenalinei, este primul care acceptă cele mai dificile provocări, este omul din spatele cortinei care are grijă ca piesa să devină un succes răsunător.
Nu se vede făcând altceva, în altă parte decât aici cu noi, în HPDI. Astăzi ne serveşte porţia de optimism Arthur Stoiciu, project manager şi managerul departamentului administrativ HPDI.

 Dacă ai fi o persoană publică, cine ai fi şi de ce?
Hmmm, răspunsul la această întrebare pentru mine este foarte simplu, colegii şi cei care mă cunosc,probabil îl ştiu. Prefer să fiu regizorul din spatele scenei, cel care face că lucrurile să se întâmple, și nu actorul principal. Ca să răspund punctual la întrebare, nu m-aş vedea niciodată persoană publică.

Trei calităţi
Ambiţios, organizat, persoană pe care te poţi baza în orice situaţie.


Două defecte
Repet de foarte multe ori interlocutorului ceea ce vreau să transmit şi am o problemă cu limba engleză.

De ce HPDI?
Pentru că fac ceea ce îmi place, adică: să fiu creativ,să cunosc şi să interacţionez cu mulţi oameni, să văd rezultate şi progrese, să călătoresc, să împărtăşesc experienţe. Însă poate ceea ce îmi place cel mai mult este faptul că îmi încarc bateriile la fiecare sfârşit de eveniment când cei prezenţi îţi strâng mâna şi îţi mulţumesc pentru că ai fost acolo.

De ce “The Doer”?
Este un alias pe care mi l-au ales colegii mei. Pentru că nu mă dau bătut până când task-urile nu sunt realizate, pentru că mă încarc cu energie atunci când am parte de provocări.


Dacă nu ar fi HPDI tu unde ai fi?
Probabil anteprenor, dar după ce am început să fac parte din echipa HPDI, nu mi-am pus niciodată problema ce aş face dacă nu ar mai exista HPDI. Avem atât de multe proiecte pline de provocări şi planuri de viitor încât pensia mai poate aştepta.

 Team building sau munca la birou?
Munca la birou nu mi se potriveşte. Eu sunt o persoană activă, cu nevoia acută de adrenalină. Îmi place să creez, să inovez, să organizez. Deci, TEAM BUILDING fără doar şi poate.

Îţi mai aminteşti de primul team building organizat? Cum a fost?
Da, nu am cum să uit acel moment. Am avut nişte emoţii teribile, a fost un proiect foarte greu. Am aflat ulterior de la colegii mei că a fost proiectul cu cei mai mulţi participanţi într-un singur program şi cu cei mai mulţi traineri implicaţi, şi anume 10. Eu am fost project manager. A trebuit să mă asigur că fiecare trainer în parte ştie foarte bine ce are de făcut, am dormit puţin, am transpirat mult, am avut emoţii până în ultimul moment. Emoţiile au luat sfârşit când participanţii, împreună cu managerul general au venit şi ne-au mulţumit pentru experienţa pe care au trăit-o alături de noi. Atunci a început totul pentru mine…

Cel mai dificil moment dintr-un team building?
Atunci când astrele nu sunt de partea ta. Eram într-un program cu componentă de offroad, eu project manager. Prima cursă de offroad… am urcat alături de câteva persoane din partea clientului  şi invitatul special la acel eveniment, o persoană publică. După o primă bucată de traseu, maşina noastră dejanteaza, moment în care toate celelale maşini s-au oprit. Era iarnă, doamnele cu toc au coborât în zăpadă şi s-au bucurat de peisajul din jur, noi am schimbat roată. „Mai durează? Putem sta în maşină? Imediat se rezolvă…desigur, urcaţi şi dăm drumul la căldură.” Am depăşit momentul şi ne-am continuat drumul, 15 minute mai târziu, la o urcare mai abruptă, maşina cedează. Axul principal care face legătura în cutia de viteze, a cedat. Norocul meu a fost că cei prezenţi au înţeles situaţia, am trimis celelalte maşini la hotel şi s-au întors să ne recupereze şi pe noi. Timp în care eu a trebuit să fac rost de o altă maşină de offroad care să asigure continuitatea programului.

Mi-am încărcat din nou bateriile când evenimentul a luat sfârşit şi clientul mi-a strâns mâna recunoscător pentru calitatea programului.


Nu poţi trăi fără…?
Prieteni, familie, hobby-uri, călătorii, adrenalină şi provocări.

Motivul pentru care te trezeşti dimineaţa?
Întrebarea care mă trezeşte în fiecare dimineaţă: ce am de făcut astăzi? Fiecare zi/moment trebuie trăit la maximum.

Cea mai frumoasă amintire legată de HPDI?
O întrebare pe care mi-o doream, pentru că astfel am ocazia să le transmit colegilor mei faptul că ultimul nostru teambuilding de echipă, a fost extraordinar pentru mine.
Am un respect enorm pentru fiecare coleg în parte, sunt bucuros că fac parte din această FAMILIE şi îmi doresc ca energia noastră comună să fie mereu la înălţime.

Există prietenie adevărată la birou sau există doar colegi de birou?
Răspunsul este mai sus. Şi nici măcar prietenie, ne place să credem că suntem o FAMILIE :)[:en]Arthur este omul care are întodeauna la el cheia pentru a descuia uşa imposibilului. În cele mai dificile momente, în momente de criză, Arthur rămâne omul de bază, nu se pierde cu firea, rezolvă orice situaţie iar zâmbetul său este o constantă. Este întruchiparea optimismului, unii îl consideră incurabil, noi ne hrănim cu buna lui dispoziţie. Mereu în căutarea adrenalinei, este primul care acceptă cele mai dificile provocări, este omul din spatele cortinei care are grijă ca piesa să devină un succes răsunător.
Nu se vede făcând altceva, în altă parte decât aici cu noi, în HPDI. Astăzi ne serveşte porţia de optimism Arthur Stoiciu, project manager şi managerul departamentului administrativ HPDI.

 Dacă ai fi o persoană publică, cine ai fi şi de ce?
Hmmm, răspunsul la această întrebare pentru mine este foarte simplu, colegii şi cei care mă cunosc,probabil îl ştiu. Prefer să fiu regizorul din spatele scenei, cel care face că lucrurile să se întâmple, și nu actorul principal. Ca să răspund punctual la întrebare, nu m-aş vedea niciodată persoană publică.

Trei calităţi
Ambiţios, organizat, persoană pe care te poţi baza în orice situaţie.


Două defecte
Repet de foarte multe ori interlocutorului ceea ce vreau să transmit şi am o problemă cu limba engleză.

De ce HPDI?
Pentru că fac ceea ce îmi place, adică: să fiu creativ,să cunosc şi să interacţionez cu mulţi oameni, să văd rezultate şi progrese, să călătoresc, să împărtăşesc experienţe. Însă poate ceea ce îmi place cel mai mult este faptul că îmi încarc bateriile la fiecare sfârşit de eveniment când cei prezenţi îţi strâng mâna şi îţi mulţumesc pentru că ai fost acolo.

De ce “The Doer”?
Este un alias pe care mi l-au ales colegii mei. Pentru că nu mă dau bătut până când task-urile nu sunt realizate, pentru că mă încarc cu energie atunci când am parte de provocări.


Dacă nu ar fi HPDI tu unde ai fi?
Probabil anteprenor, dar după ce am început să fac parte din echipa HPDI, nu mi-am pus niciodată problema ce aş face dacă nu ar mai exista HPDI. Avem atât de multe proiecte pline de provocări şi planuri de viitor încât pensia mai poate aştepta.

 Team building sau munca la birou?
Munca la birou nu mi se potriveşte. Eu sunt o persoană activă, cu nevoia acută de adrenalină. Îmi place să creez, să inovez, să organizez. Deci, TEAM BUILDING fără doar şi poate.

Îţi mai aminteşti de primul team building organizat? Cum a fost?
Da, nu am cum să uit acel moment. Am avut nişte emoţii teribile, a fost un proiect foarte greu. Am aflat ulterior de la colegii mei că a fost proiectul cu cei mai mulţi participanţi într-un singur program şi cu cei mai mulţi traineri implicaţi, şi anume 10. Eu am fost project manager. A trebuit să mă asigur că fiecare trainer în parte ştie foarte bine ce are de făcut, am dormit puţin, am transpirat mult, am avut emoţii până în ultimul moment. Emoţiile au luat sfârşit când participanţii, împreună cu managerul general au venit şi ne-au mulţumit pentru experienţa pe care au trăit-o alături de noi. Atunci a început totul pentru mine…

Cel mai dificil moment dintr-un team building?
Atunci când astrele nu sunt de partea ta. Eram într-un program cu componentă de offroad, eu project manager. Prima cursă de offroad… am urcat alături de câteva persoane din partea clientului  şi invitatul special la acel eveniment, o persoană publică. După o primă bucată de traseu, maşina noastră dejanteaza, moment în care toate celelale maşini s-au oprit. Era iarnă, doamnele cu toc au coborât în zăpadă şi s-au bucurat de peisajul din jur, noi am schimbat roată. „Mai durează? Putem sta în maşină? Imediat se rezolvă…desigur, urcaţi şi dăm drumul la căldură.” Am depăşit momentul şi ne-am continuat drumul, 15 minute mai târziu, la o urcare mai abruptă, maşina cedează. Axul principal care face legătura în cutia de viteze, a cedat. Norocul meu a fost că cei prezenţi au înţeles situaţia, am trimis celelalte maşini la hotel şi s-au întors să ne recupereze şi pe noi. Timp în care eu a trebuit să fac rost de o altă maşină de offroad care să asigure continuitatea programului.

Mi-am încărcat din nou bateriile când evenimentul a luat sfârşit şi clientul mi-a strâns mâna recunoscător pentru calitatea programului.


Nu poţi trăi fără…?
Prieteni, familie, hobby-uri, călătorii, adrenalină şi provocări.

Motivul pentru care te trezeşti dimineaţa?
Întrebarea care mă trezeşte în fiecare dimineaţă: ce am de făcut astăzi? Fiecare zi/moment trebuie trăit la maximum.

Cea mai frumoasă amintire legată de HPDI?
O întrebare pe care mi-o doream, pentru că astfel am ocazia să le transmit colegilor mei faptul că ultimul nostru teambuilding de echipă, a fost extraordinar pentru mine.
Am un respect enorm pentru fiecare coleg în parte, sunt bucuros că fac parte din această FAMILIE şi îmi doresc ca energia noastră comună să fie mereu la înălţime.

Există prietenie adevărată la birou sau există doar colegi de birou?
Răspunsul este mai sus. Şi nici măcar prietenie, ne place să credem că suntem o FAMILIE 🙂

 

 

 

 

Leave a Response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Story
Planificarea în avans a teambuilding-ului: cheia succesului