Captain Planet Triumph-eaza

10 martie 2017 HPDI

Imagineaza-ti un super-erou preocupat de mediul inconjurator care ajunge mai usor la centrul de reciclare pe o motocicleta. Acesta este Cosmin, un Captain Planet care viseaza la asfalt uscat si un Triumph de nestapanit.

Ce faci in timpul liber?

Ma bucur de zgomotul motocicletelor si promovez reciclarea.motor

De cat timp?

Pe doua roti de cand ma stiu. Cu motocicleta sunt intr-o relatie serioasa de 13 ani, reciclatul de pe vremea lui Captain Planet si sistematic de 4 ani (reciclez contra beneficiu).

De cati bani?

Daca vorbim despre motociclism, multi bani. Undeva la 1500 de euro echipamentul o data la 4 ani. Dar nu ii arunci pe fereastra, ci sunt pentru protectia ta. Siguranta implica o casca, sistem de comunicatie cu telefonul si pasagerul, cagula, ochelari, suport de gat, geaca, brau, vesta de protectie pentru umeri, coloana, coate, pantaloni, protectie picioare, cizme, manusi. De asemenea, alti 3000-12000 euro daca ma gandesc sa imi schimb motorul. Mai adaugam 1000 euro anual pe intretinere si combustibil  (80 l/1000 km). Recompensa sufleteasca pentru toate aceste investitii este de nepretuit.
Daca vorbim despre reciclare, investitia este mult mai mica: 4 cutii mari (special concepute sau nu) cu o valoarea de maxim 100 de lei toate. Mai putem adauga aici costul carburantului pana la punctul de reciclare, care este inclus in treburile de zi cu zi, fiind aproape nul. In cazul reciclatului trebuie sa mentionez si recompensa materiala.  In 2016 am adunat 500 de lei pe care i-am donat catre Hospice Casa Sperantei, o bicicleta castigata si valorificata banesc (1500 de lei) . Recompensa sufleteasca pentru efortul depus este cuantificata in anul 2016 in 3 tone de carbon netrimise in aer echivalentul a 1 tona de deseuri stranse, insigna de Capitan Verde si ajutorul financiar pentru tratamentul paliativ al unor oameni aflati in faze terminale de boala.

De ce faci asta?

Motociclismul imi da libertate, imi da aripi, ma invata sa apreciez viata si sa vad granita perfida dintre viata si moarte. Motociclismul imi umple sufletul de emotii si corpul de trairi: miros de tei primavara, miros de fan vara sau de ger iarna. Mai adaug senzatia de vant prin plete (desi sunt tuns foarte scurt) si culori de neimaginat (mai multe chiar decat cele de pe ecranul IPS al telefoanelor mobile) Motociclismul ma invata sa apreciez frica si sa ma imprietenesc cu ea. Ma invata sa imi controlez pulsiunile. Ma invata sa ii inteleg pe ceilalti si complexitatea umana. Ma invata principii fizice universale, ma invata mecanica. Motociclismul ma invata ce inseamna puterea grupului (cand merg la intalniri) intrajutorarea si universalitatea dragostei dintre noi, fiintele umane.
Reciclatul imi da viziune despre continuitatea la nesfarsit a materiei, imi da forta interioara. Imi arata ca ceea ce eu cred ca e gunoi, este de fapt o suma de noi lucruri. Imi arata ca „nimic nu se pierde, totul se tranforma”. Sau totul se poate pierde cu acordul si cu ignoranta mea. Reciclatul la mine inseamna nu doar colectare de deseuri in vederea reutilizarii, ci si comportamentul eco-friendly. Reciclez si cumpar produse reciclate cat se poate de mult. Reciclatul ma invata sa fiu responsabil, ma invata sa fiu cumpatat, ma invata sa fiu creativ in a-mi alege produsele, serviciile si metodele pe care le folosesc in relatia cu mediu. Asta inseamna tot. Reciclatul inseamna viata, inseamna curatenie in casa mea numita Terra.

Ti s-a intamplat ca oamenii sa se uite ciudat la tine cand vorbesti despre asta?

Oh, da! In cazul motociclismului mi se spune ca sunt donator de organe. De asemenea, multi ma intreaba „Ce e asa wow sa simti mirosul de tei?”.
Iar in cazul reciclarii, cu atat mai mult. Sunt foarte multe prejudecati in acest sens, iar cel mai des aud: „De ce reciclezi ca nu iti da nimeni nimic?”, „oricum se duc toate in acelasi loc”, „Cumperi hartie reciclata? Folosesti energie eficient. Pai tu crezi ca gestul tau conteaza la nivel planetar?”. Sau afirmatii de genul: „Si stai sa bagi mana in gunoi sa sortezi?” sau „pai tu pierzi vremea stand sa sortezi si sa reciclezi. Eu nu am timp de asa ceva.”

O intamplare care te-a marcat.

Motociclism: ma intorceam intr-o duminica cu masina de la Timisoara, iar pe la deva am vazut un om suparat care incerca sa isi repare motocicleta pe marginea strazii. Avea de facut drumul de la Craiova la Baia Mare si nu mai avea cum sa ajunga la destinatie. Se citeau in ochii lui tristetea si sentimentul de singuratate. Am intors si m-am oprit sa vad daca il pot ajuta. Alti sase motociclisti au oprit ulterior si ei fiind la acel moment cu masinile personale. Ne-am apucat fiecare dintre noi sa facem ce stim mai bine si sa ne sunam prietenii din comunitate. Rezultatul a fost unul surprinzator: proprietarul unui service moto din Deva a deschis special servicul pentru el. Motocicleta i-a fost dusa cu o dubita acolo si reparata. Acel om plangea, spunea ca nu ii vine sa creada si ca vrea sa ii lasam toti numerele de telefon sa ne sune dupa ce ajunge la destinatie. Nimeni nu si-a lasat numarul de telefon pentru ca nu ne doream multumiri, ci doar sa ajutam. Multumirile erau oricum in sufletul nostru. Ulterior acel motociclist a postat un anunt pe forum in care ne multumea.

Reciclat: cand am inceput sa reciclez, eram un fel de nebun prin desert care cauta marea. Majoritatea prietenilor radeau de mine si de ceea ce fac. Cu timpul au inceput sa mi se alature. La birou am facut chiar un program de colectare a deseurilor reciclabile, atat din evenimentele pe care le organizam pentru clientii nostri, cat si deseurile de la birou. Ba mai mult colegii mei aduc deseurile de acasa deja sortate de gunoiul menajer. Prietenii ma suna sa imi spuna ca au strans deseuri si sa trec pe la ei sa le iau sau mi le aduc ei.

 

Vezi care este perspectiva unui expert in resurse umane cu privire la evaluari


Comentarii