Ce sta in spatele pasului urmator

13 aprilie 2018 HPDI

Daca Einstein ne spunea despre teoria relativitatii intr-o ecuatie simpla, venim si noi cu un exemplu din viata de zi cu zi. Acum cateva saptamani era primavara in Bucuresti, iar noi ne scaldam in lumina soarelui bucurosi ca in sfarsit e cald. In acelasi timp Tibi Useriu era la Polul Nord si se lupta cu temperaturi de -23 de grade. Ciudat sau nu, si el zicea ca este tare cald si bine acolo. A doua zi Tibi Useriu castiga maratonul de la Polul Nord, iar noi il respectam si ii apreciam mai mult efortul si munca lui.

Din nou, vorbind despre relativitate, limitele noastre sunt altele. Eu sunt sigura ca nu as putea atinge performanta lui Tibi, nu as putea sa depasesc niciodata aceasta limita. Dar asta este talentul si menirea lui si asta il face SuperOm. Insa si eu sunt un SuperOm, si eu sparg bariere si limite…in aria mea. Cu totii suntem SuperOameni si facem lucruri deosebite si iesite din comun pentru alte persoane.

Daca alegi sa te compari cu omul care a castigat maratonul zapezii de trei ori, iar tu ai nevoie de 9 cojoace pentru a da zapada de pe masina, e clar ca nu vei crede despre tine ca esti SuperOm. Insa daca te uiti atent la tine si la performantele pentru care tu te antrenezi zi de zi, vei vedea ca si tu esti campion si meriti aplauzele si respectul oamenilor din jur.

Cand eram mici si incercam sa facem ceva, parintii nostru ne motivau spunandu-ne ca nu exista “NU POT, exista NU VREAU!” Iar aceasta fraza avea sa ne motiveze sa spargem bariere.

Cu timpul unii dintre noi s-au pierdut in cotidian, au uitat ce este adrenalina, cum se simte pielea de gaina cand reusesti sa depasesti recorduri personale, cum te simti cand iesi din zona ta de confort si gasesti o zona plina de emotie si bucurie.

Poate ca am uitat sa spargem bariere si sa ne testam limitele mereu. Sunt multi oameni la care ne uitam si ii apreciem ca in fiecare zi depasesc limitele si sparg bariere, fie ca vorbim de sportivi care ajung numarul 1 la tenis sau romani care cuceresc Everestul sau alearga la Polul Nord in conditii neomenesti. Ne uitam la ei si ii apreciem pentru performanta creata. Asta pentru ca sparg barierele normalului (al nostru, pentru ca normalitatea lor arata altfel) si ne spunem in gand ca noi nu putem face ceva atat de extrem.

Cei pe care i-am mentionat anterior sunt mult mai putini decat oamenii din jurul nostu. Dar ce inseamna auto-depasirea pentru cei mai multi oameni? Insemna  eliminarea expresiilor de genul „Nu pot!” sau „Nu vreau”. Pentru acestia exista doar „pot”, „vreau” si „hai!”. Sunt oameni de langa noi pentru care normalul inseamna adrenalina, depasirea limitelor si spargerea barierelor, oameni care ignora durerea, pericolul si frica pentru a-si demonstra ca pot in fiecare zi mai mult.

Daca unii se antreneaza alergand prin paduri si nameti, noi toti ceilalti ne antrenam prin griul oraselor si zgomotul traficului. Insa cu totii ne antrenam sa fim mai buni, sa spargem acea bariera, sa castigam acel concurs cu noi. Toti suntem sau devenim campioni, dar fiecare acolo unde crede ca aduce valoare.

Pentru a fi SuperOm nu ai nevoie doar de un fizic rezistent, ci si de un psihic foarte bun. Insa cum poti sa fii concentrat mereu si sa reusesti sa faci acel pas urmator? Ce te face sa mergi mai departe? Ce te face sa spargi bariere?

La noi la HPDI adrenalina este un „drog” folosit in doze exagerate, de mai multe ori pe saptamana. Intrebarea este ce ne face pe noi, oamenii care cresc oameni, care nu au un job de birou, normal si activitati de rutina, sa ne dorim sa aducem si mai mult suspans in viata noastra.

Intrebarile la care noi am raspuns sunt: ”Ce te face sa mergi mai departe? Ce te face sa ignori durerea si pericolul si sa faci un pas inainte?”

In cazul meu, m-am intrebat de ce alerg in fiecare zi mai mult sau mai pun inca 5 kg la greutatea cu care lucrez este. Eu aleg sa nu ma concentrez pe motivele pentru care sa nu imi depasesc conditia, ci pe motivele pentru care sa o fac. Ignor durerea fizica si disconfortul psihic pentru ca vreau sa imi demonstrez mereu ca daca imi doresc ceva, pot obtine. Trebuie doar sa-mi doresc suficient de mult. Nu am performante laudabile daca m-as compara cu un sportiv de performanta, insa pentru mine fiecare pas in plus este o performanta si o evolutie catre o Madalina mai buna. Iar ceea ce reusesc sa fac la sala se vede si in performanta de fiecare zi. Filosofia din sala o aplic si la orice interactiune profesionala incercand mereu sa ma provoc si sa devin mai buna.

Alexandra, colega noastra care cucereste varfuri, a gasit o alta motivatie interioara, si anume: ”Sparg bariere pentru ca nu imi place viata simpla. Sparg bariere pentru ca viata asta iti pune in fata mereu provocari pe care trebuie sa ai nebunia sa le accepti. Sparg bariere pentru ca adrenalina este singurul lucru care ma face sa ma simt vie si pe care il pot controla eu. Pentru ca toate celelalte lucruri depind de ceilalti. Sparg bariere pentru ca durerea inseamna evolutie, pentru ca “nu pot” este numai in mintea noastra si corpul te va asculta mereu daca stii cum sa-l pacalesti. La fel si creierul. Tu stabileste clar numai ce vrei. Si ce poate fi mai clar decat: vreau sa ajung pe varful ala?

Sunt oameni in jurul nostru care au spus „stop” sedentarismului si acum alearga la maratoane, sunt oameni care au renuntat la rutina birou-pat si fac un ocol catre sala. Orice abatere de la o rutina este o bariera sparta, o depasire a propriei conditii.

Daca discutam de viata profesionala, ei bine, e clar nu discutam despre durere fizica. Insa putem discuta despre suparari si poate chiar frustrari. Cum facem sa depasim aceasta zona? Facand mai mult decat ieri si mai putin decat maine. Fa astazi ceva pozitiv, ceva ce nu ai mai facut in relatie cu ai tai colegi, sparge bariera. De ce sa faci asta? Pentru a fi o mai buna varianta a ta, pentru iti demostra tie ca poti!

Cu totii suntem SuperOameni care avem talente si superputeri care ne ajuta sa spargem bariere. In fiecare zi exista acel ceva care te motiveaza sa faci pasul urmator! Care este motivatia si superputerea ta?


Comentarii