Cea mai proasta replica: “Nu lua lucrurile personal”

06 aprilie 2016 Laura Voica

De curând discutam cu unul dintre clienţii noştri, un team leader în cadrul unei multinaţionale şi îmi povestea că a pierdut unul dintre cei mai valoroşi oameni din echipă. Acesta a plecat la concurenţă. Era foarte dezamăgit deoarece investise mare parte din timpul său pentru îndrumarea şi formarea acelui angajat şi într-adevăr îi întrezărea un viitor spectaculos. Angajatul respectiv era clar un talent pentru acea companie şi mai mult decât atât, demisia lui a fost o surpriză totală. Team leader-ul s-a simţit foarte dezamăgit şi evident iritat.

“În cele din urmă nu ar trebui să iau personal plecarea acestui om din echipă”, a spus team leader-ul. “Nu o lua personal” este o replică pe care o auzim foarte des (am putea spune că este chiar la modă) în diverse contexte la locul de muncă: când dăm un feedback, în timpul unui conflict, în timpul unei conversaţii mai dificile, când trebuie să dăm oameni afară, când pierdem un deal.

Ce înseamnă implicare dacă „nu iei lucrurile personal”?

Conform studiilor, petrecem 10.400 de zile la birou de-a lungul vieţii, la care se adauga 1.400 ore lucrate peste program. Cum am putea să nu luăm personal ceea ce ni se întâmplă la birou? Ar trebui să ne împăcăm cu ideea că aproximativ toată viaţa noastră nu ar trebui să o luăm personal?

Înţeleg perfect ca prin “a nu lua lucrurile personal”, suntem capabili de a ne proteja în diferite contexte la locul de muncă, care pot fi de multe ori o provocare sau chiar amenințătoare. Însă, gândiţi-vă la persoanele pe care le-aţi întâlnit şi pe care le consideraţi inovatoare, energice şi care au succes. Acestea probabil iau personal munca pe care o fac. Pe de altă parte oamenii care au depersonalizat munca lor, probabil, nu sunt persoanele cu care v-a făcut plăcere să lucraţi. Succesul este corelat cu gradul de implicare personală a fiecăruia.

Nu este vorba doar despre un limbaj nunanțat (nu o lua personal) sau despre psihologia personală, discutăm despre rezultate care se reflectă în business. Gândiţi-vă la angajaţii care se implică în ceea ce fac şi la performanţele acestora. Ce înseamnă implicare dacă „nu iei lucrurile personal”?

Aducem în discuţie şi etica. „A nu lua personal” este paravanul multor scandaluri corporatiste privind fraude contabile, protecţia angajaţilor sau protecţia mediului înconjurător. Cei mai mulţi angajaţi adoptă noţiunea absurdă „sunt doar afaceri, nu o lua personal” pentru a se absolvi de responsabilităţile lor în calitate de actori sociali, custozi ai planetei și gardieni ai bunăstării angajaților, clienților și comunității din care fac parte.

Din aceste motive şi nu numai, dacă dorim să ne îndeplinim responsabilităţile ca manageri şi să devenim potenţiali lideri, trebuie să luăm lucrurile profund personal. De ce? Deoarece forţa de muncă depersonalizată şi dezumanizata are şanse mult mai mari să trateze lucrurile cu superficialitate.

Acum, desigur, exista o foarte mare diferenţă între a lua lucrurile personal şi incapabilitatea de a ne gestiona propriile graniţe. Există o diferenţă între a lucra cu pasiune şi a ne ataşa excesiv de ceea ce facem. Atunci când job-ul devine parte dominantă a identităţii noastre nu mai suntem capabili să ne protejăm din punct de vedere psihologic, situaţie în care orice greşeală, orice omisiune o luăm atât de personal încât ne afectează stima de sine.

Dar să ne întoarcem la team leader-ul de la începutul articolului, căruia mi-aş fi dorit să-i dau câteva sfaturi: nu te împovăra cu plecarea unui membru al echipei. Nu considera acest lucru ca fiind un eşec al propriilor tale convingeri şi valori care te definesc ca persoană. Însă, fii dezamăgit. Fii frustrat. Căută să înţelegi ce s-a întâmplat. Încearcă să înţelegi cum ţi-ai putea dezvolta abilităţile de manager şi lider. Încearcă să înveţi din această experienţă. Dar te rog nu trage acea perdea care ne zdrobeşte spritul: „nu o iau personal”.

Da, dacă iei personal lucrurile care ţi se întâmplă la muncă, o să suferi pe parcurs. O să fii dezamăgit, o să fii descurajat şi uneori te vei întreba dacă toate astea merită. Însă, ca alte mistere ale vieţii (vezi iubirea), care este alternativa? Să nu iubeşti niciodată astfel încât să nu ai inima frântă? Sigur că nu. Să nu iei lucrurile în serios la muncă de teamă să nu fi dezamăgit. Sigur că nu.

Pentru binele tău şi pentru binele celor care lucrează cu tine, ia totul personal.

 


Comentarii