Andrei este genul de persoana care va intra intr-o cladire in flacari pentru a salva un strain. Tot el este cunoscut la birou ca fiind singurul care a avut curajul sa sara cu parasuta la provocarea lansata de un coleg. Mai mult decat atat, nu se teme niciodata sa spuna ce are de zis. Bine, acum depinde si cine apreciaza sarcasmul si cuvintele taioase ca alternativa la tacere.
Ca orice super-erou si al nostru are o super-putere: curajul. Si chiar este faimos pentru asta. La orice sedinta, poate sa se ridice in picioare si sa ridiculizeze pe oricine daca nu este de acord cu un anumit lucru. De asemenea, poate oricand sa spuna verde in fata cuiva ce il deranjeaza. Ca orice super-erou, este mai mult singur. Inca isi cauta un partener sau o trupa de super-eroi cu care sa salveze lumea prin curaj.
Intr-o zi, pe super-eroul nostru l-a abordat un coleg nou, Bogdan, care nu cunostea modul lui taios de a aborda lucrurile. I-a spus ca este cunoscut pentru curajul lui si ca ar vrea sa ii fie mentor pentru ca asta e ceea ce ii lipseste lui in viata. Dupa mai multe saptamani in care au lucrat impreuna, Bogdan se simtea epuizat de toate lucrurile pe care le spunea Andrei fara sa spuna nimic pe bune. Fara sa emita vreun sentiment sau vreo intamplare care l-a marcat. Si atunci, si-a facut el curaj si l-a intrebat: ce te-a ranit cel mai mult in viata asta? Raspunsul lui, aproape firesc si fara ezitare:
– Toate cuvintele pe care nu le-am spus vreodata. Curajul pe care il manifest in fiecare zi este doar o masca de super-erou care ii tine pe oameni departe si care ma impiedica sa vorbesc despre intamplarile, cuvintele, trairile care m-au ranit cel mai mult in aceasta viata.
– Si ce te impiedica sa vorbesti despre ele? Ce te impiedica sa le adresezi cuvintele acestea persoanelor care te-au ranit?
– Orgoliul, teama ca ar trebui sa devin alta persoana. Este mai comod sa imi imaginez ca dreptatea este la mine, ca sunt superior celor care m-au ranit, ca e mai simplu sa nu cred in nimeni decat sa investesc pentru a pierde. Sarcasmul nu m-a parasit niciodata, iar adrenalina imi va tine mereu calea. Este tot ce am nevoie pentru a ma simti apreciat.
– Doar ca pretul pentru asta este singuratatea si vina pe care o arunci iremediabil pe toti cei care incearca sa se apropie de tine. Creezi in jurul tau un conflict prin simpla prezenta, iar pe termen lung, va disparea aura de curaj si va ramane o persoana izolata si ursuza care nu va avea cu cine sa impartaseasca povestile de curaj.
– Curajul nu ma va parasi niciodata.
– Curajul este tocmai ce iti lipseste pentru a vorbi despre lucrurile care te-au ranit. Proiectezi asupra tuturor o vina generala. Cari cu tine ani de resentimente. Si ce este si mai grav este ca oamenii care au gresit, au facut-o de cele mai multe ori fara o intentie, dar te-au impins sa crezi ca toti o vor face. Stii care cred eu ca este cea mai curajoasa forma de super-erou? Cea care are curajul sa planga, dar sa spuna tot ceea ce doare. Pentru ca doar asa va putea renunta la tot ceea ce il trage in jos si il impiedica sa zboare. Daca iti este greu sa vorbesti, poti sa scrii cate o scrisoare celor care te-au suparat. Sunt sigur ca vei avea o surpriza.
Aceasta poveste nu este una cu final fericit. Andrei inca isi face curaj sa scrie acele randuri care il vor elibera. Dar a scris aceasta poveste pentru ca cei care isi construiesc armura de super-erou in spatele unei fortarete sa fie cei mai curajosi dintre pamanteni: sa se vulnerabilizeze in fata celor care i-au ranit pentru a se putea inalta, indiferent de forma de comunicare pe care o vor alege.
Leave a Response