De ce limbajul din corporații nu „face sens”

28 aprilie 2017 HPDI

Limbajul folosit in interiorul corporatiilor a starnit inca de la inceput rasete si uneori chiar indignare in randul celor nefamiliari cu acesta. Pana acum, principala tinta a atacurilor impotriva limbajului folosit de corporatisti a fost „romgleza”. Insa, folosirea improprie si adoptarea cuvintelor tehnice din engleza in romana s-a dovedit cea mai putin daunatoare. Problema cu care se confrunta astazi companiile, oamenii de HR, trainerii si angajatii este mult mai serioasa. Depersonalizarea, ambiguitatea, minimizarea chestiunilor negative, frica de responsabilitate sau schimbarea efectiva a sensului cuvintelor, indiferent de limba din care provin, pot avea rezultate dezastruoase pentru succesul unei afaceri, potrivit Human Performance Development International (HPDI), companie care furnizeaza solutii de leadership si dezvoltare a resurselor umane.

“Avem o situatie!” Pentru orice om netrecut  prin  scoala de comunicare a marilor companii, aceasta propozitie este cel putin confuza. Ce fel de situatie? Lipseste ceva care sa ne spuna daca e de bine sau e de rau. Mintea noastra tinde sa evalueze ceea ce ne spun altii.  Tocmai de aceea au aparut cuvinte precum pericol, problema, accident sau chiar ghinion.

Problema apare atunci cand cineva, de undeva, sfatuit de altcineva, ajunge la concluzia ca astfel de cuvinte sunt daunatoare, contraproductive si adevarate piedici in calea gandirii pozitive. Se fac audituri, se analizeaza, se dezbate si se decide eliminarea unor astfel de cuvinte.hamlet_mic

Este si cazul unei mari companii americane, producatoare de masini. Angajatii au primit interdictie sa foloseasca notiuni precum: pericol, problema, dramatic, accident etc. Toate bune si frumoase pana cand masinile produse de ei au inceput sa aiba defectiuni soldate cu accidente.  Le-au rechemat in service si au concluzionat ca problema era una de comunicare. Tehnicienii semnalasera problemele, dar formularea confuza nu le-a transmis managerilor ca există pericole mari cauzate de aceste defectiuni.

Care sunt falsele premise care au dus la modificarea limbajului?

“«Situatie» in loc de «problema» si «oportunitati de imbunatatire» in loc de «gresit» nu sunt altceva decat incercari de a indulci caimacul, astfel incat orgoliul ascultatorului sa fie cat mai putin lezat. Mai exista si «apreciez suportul» in loc de «multumesc pentru ajutor». E ca si cum ar cadea cineva intr-o groapa adanca si, in loc sa strige dupa ajutor, ar striga «SUPOOOORT». De fapt, astfel de formulari elimina responsabilitatea. Nu imi asum faptul ca s-ar putea sa te superi, nu iti asumi faptul ca ai gresit. Nu trebuie sa recunosc ca iti raman dator, nu trebuie sa admitem că si la birou suntem oameni”, spune Andrei Vacaru, trainer HPDI si specialist in comunicare.

Intreaga exprimare ajunge in zona gri, in care nimeni nu trebuie sa isi asume ceea ce rosteste sau ceea ce aude. Tocmai de aceea, limbajul a devenit din ce in ce mai evaziv si mai alambicat.

„Atunci cand in loc sa spunem «sunt nemultumit» formulam «constat o anumita insatisfactie punctuala legata de…», pierdem exact ceea ce ne defineste ca oameni: emotia. Iar mintea noastra nu mai poate evalua impactul real asupra celuilalt”, este de parere Vacaru.

Fuga de responsabilitate si lipsa emotiilor

Depersonalizarea apare si din limbajul lemnos care este folosit pentru a scapa de alte responsabilitati:

  1. responsabilitatea de a-ti asuma ce spui: se zvoneste, se stie, se aude;
  2. responsabilitatea de a explica decizii sau de a le sustine: se doreste, s-a decis, se vrea;
  3. responsabilitatea de asumare a unui efort: nu se poate, este imposibil.

Evident si romgleza fara rost contribuie intr-o anumita masura. “Puteam sa mor nestiutor daca nu as fi ajuns intr-o companie unde sa aud termenii «a escala» (nu inseamna a escalada, ci a prezenta o problema sefului) si «a cascada» (nu e vorba de o cascada incantatoare, ci de a da problema subalternilor sa o rezolve). «Am un call», «sunt intr-un meeting», «face sens», «e disturbing» sunt doar alte cateva victime nevinovate. De exemplu, cuvantul «task» nu imi spune daca am de facut un lucru important sau doar ceva de rutina”, continua Vacaru.

Toate aceste deviatii de limbaj au cateva efecte suplimentare nefericite. In primul rand, pun bariere intre oameni tocmai pentru ca elimina emotiile, in conditiile in care trairile noastre sunt motorul care ne face sa stam intr-un loc sau nu, sa ne ambitionam sau sa renuntam, sa cautam o solutie sau doar sa gasim vinovati.

In al doilea rand, creeaza acea senzatie de birocratie impusa. Ori birocratia este un lucru detestat de cei mai multi. Cati oameni folosesc acasa ori cu prietenii limbajul pe care il abordeaza cu seful sau colegii?  Cei mai multi le spun celor dragi ca au gresit, ca sunt suparati, ca vor altceva, ca ii deranjeaza etc.

„Am fost invatati de parintii si bunicii nostri sa nu spunem ce gandim, sa fim protocolari in public, sa ne ascundem dupa cuvinte pompoase. Am creat astfel o societate care cere adevarul, concizia, autenticul, dar care se fereste sa le ofere”, conchide Andrei Vacaru.


Comentarii

Recomandari

Traininguri & Team building-uri: