Oamenii nu respecta functia

Respectul pentru functie este unul fals. El se manifesta atata timp cat titulatura unui om implica abilitatea de a da sanctiuni. Din acest punct de vedere, recunoasterea functiei vine cu o multitudine de dezavantaje. In primul rand, oamenii se feresc sa isi spuna opinia iar atunci cand o fac, sunt tematori si mereu in garda. In al doilea rand, autoritatea are drept efect limitarea initiativelor angajatilor si a increderii lor in companie.

Cercetarile demonstreaza ca, de cele mai multe ori, angajatii care demisioneaza isi parasesc de fapt superiorii ierarhici. Exceptand cazurile in care oamenii primesc  alte oferte tentante, ei iau aceasta decizie motivand ca au nevoie de un mediu mai creativ, de oportunitati, de posibilitatea de a invata lucruri noi si de un colectiv prietenos. Insa, cel mai des, oamenii se plang de volumul mare de stres la care sunt supusi.

Daca ne oprim asupra acestor motive vom constata foarte usor ca niciunul dintre ele nu este de nerezolvat si ca, de cele mai multe ori, ar fi putut fi solutionate de manageri.  La fel de des insa, oamenii recunosc faptul ca nici macar nu au solicitat aceste lucruri. Teama, neincrederea, lipsa timpului si convingerea ca nimeni nu ii asculta, ii fac sa se inchida in propria carapace. Si astfel, se ajunge din nou la vorba: daca-i musai, cu placere!

Sintagma “Omul sfinteste locul” este valabila si in acest caz. Atunci cand o echipa are un leader in care crede, lucrurile au sanse mult mai mari sa se rezolve. In primul rand, ideile circula, sunt dezbatute, analizate si in felul acesta se evita multe capcane. In al doilea rand, diferendele isi gasesc o rezolvare inainte de a se transforma in conflicte.

Intrebarea este: de unde luam leaderi? Ii “vanam” din alte companii sau ii crestem? Vestea buna este ca majoritatea calitatilor necesare pentru a obtine respectul celorlalti se pot deprinde, se pot educa. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult in preferintele oamenilor. Isi doresc sa fie reprezentati si nu doar condusi. Asta inseamna ca cel din fruntea lor sa dea dovada nu doar de cunostinte practice ci si de abilitati precum: corectitudine, curaj, empatie, deschidere si disponibilitate. Chiar daca sunt constienti ca nu se pot rezolva toate cerintele lor, se bucura ca sunt ascultati cu adevarat. Pentru ca un leader trebuie sa stie nu doar cum sa ii conduca ci si cum sa se lupte pentru ei, sa le dea incredere, independenta si sa ii ajute in rezolvarea unor probleme care ii depasesc.

Practic, oricine poate fi un leader. Iar companiile care s-au detasat in competitia pentru diverse domenii au inteles ca leadershipul nu trebuie sa fie doar apanajul catorva oameni ci al tuturor. Cu cat angajatii cunosc mai multe despre acest lucru, cu atat vor sti si ei ce sa ceara de la proprii manageri. In acest fel, relatia superior-subaltern este una care functioneaza in ambele directii si , mai mult decat atat, este una echitabila care implica responsabilitate de ambele parti.

Respectul este cel care genereaza implicare. Respectul se castiga iar pentru acest lucru este nevoie de cunoastere. Poti afla mai multe despre cum sa transformi oamenii in leaderi autentici, din evenimentul “Leading Is Everybody’s Business” pe care Jim Bagnola il va sustine in Bucuresti, pe data de 6 iunie. Mai multe detalii, AICI.

 [:en] 

Respectul pentru functie este unul fals. El se manifesta atata timp cat titulatura unui om implica abilitatea de a da sanctiuni. Din acest punct de vedere, recunoasterea functiei vine cu o multitudine de dezavantaje. In primul rand, oamenii se feresc sa isi spuna opinia iar atunci cand o fac, sunt tematori si mereu in garda. In al doilea rand, autoritatea are drept efect limitarea initiativelor angajatilor si a increderii lor in companie.

Cercetarile demonstreaza ca, de cele mai multe ori, angajatii care demisioneaza isi parasesc de fapt superiorii ierarhici. Exceptand cazurile in care oamenii primesc  alte oferte tentante, ei iau aceasta decizie motivand ca au nevoie de un mediu mai creativ, de oportunitati, de posibilitatea de a invata lucruri noi si de un colectiv prietenos. Insa, cel mai des, oamenii se plang de volumul mare de stres la care sunt supusi.

Daca ne oprim asupra acestor motive vom constata foarte usor ca niciunul dintre ele nu este de nerezolvat si ca, de cele mai multe ori, ar fi putut fi solutionate de manageri.  La fel de des insa, oamenii recunosc faptul ca nici macar nu au solicitat aceste lucruri. Teama, neincrederea, lipsa timpului si convingerea ca nimeni nu ii asculta, ii fac sa se inchida in propria carapace. Si astfel, se ajunge din nou la vorba: daca-i musai, cu placere!

Sintagma “Omul sfinteste locul” este valabila si in acest caz. Atunci cand o echipa are un leader in care crede, lucrurile au sanse mult mai mari sa se rezolve. In primul rand, ideile circula, sunt dezbatute, analizate si in felul acesta se evita multe capcane. In al doilea rand, diferendele isi gasesc o rezolvare inainte de a se transforma in conflicte.

Intrebarea este: de unde luam leaderi? Ii “vanam” din alte companii sau ii crestem? Vestea buna este ca majoritatea calitatilor necesare pentru a obtine respectul celorlalti se pot deprinde, se pot educa. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult in preferintele oamenilor. Isi doresc sa fie reprezentati si nu doar condusi. Asta inseamna ca cel din fruntea lor sa dea dovada nu doar de cunostinte practice ci si de abilitati precum: corectitudine, curaj, empatie, deschidere si disponibilitate. Chiar daca sunt constienti ca nu se pot rezolva toate cerintele lor, se bucura ca sunt ascultati cu adevarat. Pentru ca un leader trebuie sa stie nu doar cum sa ii conduca ci si cum sa se lupte pentru ei, sa le dea incredere, independenta si sa ii ajute in rezolvarea unor probleme care ii depasesc.

Practic, oricine poate fi un leader. Iar companiile care s-au detasat in competitia pentru diverse domenii au inteles ca leadershipul nu trebuie sa fie doar apanajul catorva oameni ci al tuturor. Cu cat angajatii cunosc mai multe despre acest lucru, cu atat vor sti si ei ce sa ceara de la proprii manageri. In acest fel, relatia superior-subaltern este una care functioneaza in ambele directii si , mai mult decat atat, este una echitabila care implica responsabilitate de ambele parti.

Respectul este cel care genereaza implicare. Respectul se castiga iar pentru acest lucru este nevoie de cunoastere. Poti afla mai multe despre cum sa transformi oamenii in leaderi autentici, din evenimentul “Leading Is Everybody’s Business” pe care Jim Bagnola il va sustine in Bucuresti, pe data de 6 iunie. Mai multe detalii, AICI.