Reteta pentru nefericire – HPDI

Reteta pentru nefericire

fericireConstat un trend care a furat mintile multora. Sa dea sfaturi sau sa citeasca sfaturi despre ce e bine si ce nu e bine sa spui la interviul de angajare, iar acest lucru este valabil atat pentru candidat, cat si pentru angajator.

Acea intalnire este momentul in care “la vie en rose” pare o realitate de necontestat. Tanara achizitie se straduieste din rasputeri sa dea raspunsurile pe care crede ca le asteapta reprezentantul companiei, iar acesta din urma ii prezinta beneficiile nenumarate pe care firma i le-ar putea asigura. Un joc de-a soarecele si pisica, o plasa pe care si-o arunca reciproc. Singura problema este ca, dupa ce au batut palma si au semnat actele, mirajul se destrama, iar bucuria se transforma in calvar pentru ambele parti. Si, contrar unora dintre pareri, nu este doar responsabilitatea candidatului.

Acesta stie ca se va cere mult din partea lui si atunci evita sa spuna cat timp este dispus sa acorde, in realitate, companiei. Pe de alta parte, stim cu totii ca cele 8 ore de munca se pot transforma foarte usor in 10 sau chiar mai multe. Iar atunci cand aceasta exceptie devine regula, frustrarile se vor inmulti pentru ca noul angajat se va simti pacalit, iar managerii vor resimti demotivarea lui ca pe o dezamagire a propriilor asteptari.

Ca tot vorbim despre asteptari, foarte rar se mentioneaza la un interviu ca in companie se munceste pe rupte sau ca este nevoie de rezistenta. La fel, tanara speranta stie ca da bine sa spuna ca implicarea este punctul sau  forte si ca este dispus sa dea “ a hundred and ten procent”.

Se cere si se promite lucru in echipa. In realitate, cati dintre noii angajati stiu in ce echipa intra? Cati reusesc sa vada atmosfera dintr-o zi normala de lucru inainte de a semna hartiile?

Experienta trecuta la CV… aici discutam despre un capitol foarte interesant. Stim ca a existat o perioada in care era foarte bine daca aveai la activ cat mai multe locuri de munca. Arata ca ai o experienta bogata. Acest mit s-a spart la fel de repede precum s-a nascut pentru ca, in realitate, conteaza ce stii sa faci. Degeaba ai lucrat in mai multe companii daca nu ai invatat sa muncesti inteligent, sa gandesti, sa fii rezistent.

Cunostintele vaste, un alt nod gordian, mai ales pentru proaspetii absolventi. Foarte rar li se spune ca pregatirea academica (facultatea) este prea putin folositoare in munca de zi cu zi. De aceea, ei vin cu asteptari mari si se lasa daramati foarte usor in momentul in care constata o altfel de realitate. La acest capitol, eu as urmari lucruri simple cum ar fi gramatica limbii romane (cu atat mai mult cu cat discutam despre joburi in marketing, comunicare, hr, relatii cu clientii etc.). De ce? Pentru ca arata cat de solida este pregatirea de baza, cat de greu sau usor poate intelege acel om mesajele care ii sunt transmise. De multe ori se blameaza intr-o echipa “comunicarea defectuoasa”. De putine ori se verifica daca acel candidat stie sa vorbeasca sau sa scrie corect.

Exemplele pot continua, insa concluzia este cea importanta: e nevoie de sinceritate de ambele parti. Doar onestitatea poate preveni multe dintre dezamagirile ulterioare interviului de angajare. Candidatul ar trebui sa stie care sunt, in realitate, conditiile de munca si asteptarile managerilor. La fel, sa spuna deschis ce isi doreste, atat ca activitate, cat si ca timp de lucru, volum etc.

Nu exista loc de munca perfect, la fel cum nu exista angajat perfect. Cu cat realizam mai repede acest lucru, cu atat asteptarile noastre se ajusteaza si ele in consecinta si putem lua decizii in concordanta cu ce ne dorim. Iar pentru acest lucru, este nevoie de curaj. Curajul de a spune cum suntem, curajul de a ne schimba la nevoie, curajul de a intelege ca, inainte de toate, si angajatul si angajatorul trebuie sa fie de profesie…OM.

autorANDREI

Leave a Response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Story
Planificarea în avans a teambuilding-ului: cheia succesului