Training and rock under pressure

24 martie 2017 HPDI

Exista momente in care prin “echipa” nu intelegi departamentul de vanzari din biroul alaturat, ci tobosarul de langa tine. Atunci creezi emotii si continut atingand o chitara, si nu laptopul, iar reflectorul nu este numai o metafora, ci exista cu adevarat. Cum e sa cauti cel mai fin sunet pe care numai un expert il poate sesiza si sa faci din asta un hobby, o sa ne povesteasca Andrei.

Ce faci in timpul liber?guitar_11

Cant…cu vreo doua pauze de cate doi-trei ani.

De cat timp?

Exceptand pauzele astea, am cantat din clasa a 5-a. Sigur, cand cresti intr-un orasel mic in centrul tarii, pasiunea asta e facuta mai mult cu visuri si sperante decat cu planuri lectii. Am inceput , evident, cu o chitara Reghin luata din banii mei si cu 5 lectii de chitara luate cu proful de muzica. Asta pana cand a inceput sa creasca pretul. Ca sa scurtez povestea, au urmat multi ani cu chitara la spinare, de cele mai multe ori cantand la serbari scolare si in parcuri in timp ce altii “profitau” de ambianta. La Bucuresti am fondat si trupa ZA’ DUFF, impreuna cu Mircea Ungureanu (acum il puteti asculta cu Folk Frate).

De cati bani?

Primul meu credit l-am facut pentru a-mi cumpara o chitara si stiu ca am platit vreo doi ani la ea. Inca o mai am. Pe langa ea a aparut si una electrica, plus efecte, pedale, cabluri si alte asemenea nimicuri. Cati bani am bagat asta? Dar cine mai tine minte? Niciodata nu te doare sufletul cand bagi bani in pasiunile tale. Poate doar pe ceilalti.

De ce faci asta?VLD_4142

Pentru ca este “chemarea”. Poate nu urmata indeajuns de mult si indeajuns de devreme. Dar este ceea ce pot face indiferent daca sunt platit sau nu, indiferent cat timp imi solicita si cat de obosit as fi.  Este ca si cum mi-as da reset la tot ce inseamna stres si as intra intr-o lume doar a mea. O lume in care cant despre mine, despre altii, despre ce traiesc sau despre ce imi imaginez.

Ti s-a intamplat ca oamenii sa se uite ciudat la tine cand vorbesti despre asta?

Da, cand eram mai mic. Atunci stiu sigur ca am remarcat asta. Acum nu mai bag pe nimeni in seama.

O intamplare care te-a marcat.

Au fost multe, fiecare in felul ei. Dar cred ca socul mare a fost prima oara cand am visat ca fac o melodie si i-am compus toate versurile in somn. Au mai urmat si alte astfel de experiente dar niciodata nu mi-am amintit pe de-a-ntregul ce “compusesem” in timpul somnului.


Comentarii

Recomandari

Traininguri & Team building-uri: