Cat costa o greseala?

24 mai 2020 Ozana Timar

Despre greseli nu prea vorbim. Cu atat mai putin cat ar costa una. In domenii precum medicina si aviatia, nu le poti estima valoarea, caci acestea costa vieti. Insa, in alte domenii, greselile se pot cuantifica in prelungirii ale proiectelor si implicit in bani.

Ne ramane întrebarea: cat am salva prin prevenirea unor greseli? Pentru a ajunge acolo, putem incepe prin a ne uita cu sinceritate la greselile noastre, afland astfel ce trebuie cu adevarat imbunatatit.

To err in human. Asa ne-am dorit sa deschidem webinarul HPDI despre greseli umane. Scopul? Ne-am propus sa aducem o noua perspectiva asupra felului in care privim greselile. Sa acceptam faptul ca valoarea noastra de „buni profesionisti” nu scade atunci cand facem greseli. Ci suntem doar oameni, iar prin natura noastra, suntem supusi greselii.

Avand incredere ca oamenii au intentii bune, chiar si atunci cand gresesc, putem afla ce a favorizat greseala si cum o putem preveni pe viitor. A ii spune omului: Fii mai atent!, nu functioneaza. In schimb, putem creea un sistem in care omului sa ii fie greu sa greseasca.

„Greselile stimuleaza dezvoltarea, doar atunci cand le vedem ca feedback de imbunatatire. ”

In cartea sa, Black Box Thinking, Matthew Syed compara felul in care sunt privite greselile in medicina, drept si mediul de afaceri, cu aviatia, unde acestea sunt investigate cu scopul de a imbunatati sistemul. Autorul se intreabă de ce ne este greu sa le admitem, fiind o sursa atat de valoroasa de date cu privire la felul in care ne putem imbunatati.

Sa scoti emotia din greseala este cu adevarat o provocare pentru noi, ca oameni. Frica de repercursiuni si dorinta noastra de a fi perfecti ne pot impiedica in a privi greselile drept simple date. Dar uite o idee la care, ca lider al echipei, merita sa te gandesti: Ai prefera sa iti ascunzi greseala, sau sa o spui cu voce tare, ajutandu-ti echipa sa invete din ea si inspirandu-i astfel la a fi mai transparenti?

Cand scopul nostru devine imbunatatirea intregii echipe, greselile se transforma in comori. Aici, unde ne simtim in siguranta sa ne analizam greselile, sentimentul predominant nu este vinovatia, ci dorinta de a ne dezvolta ca intreg. Gasirea vinovatului nu este sfarsitul unei investigatii, ci punctul de plecare. De ce a avut sens acea greseala, in acel moment si cum poate fi evitata pe viitor?

 Putem insufla un scop mai mare decat acela de a ne blama greselile. Le putem privi ca oportunitati de invatare si progresare, exact asa cum faceam cand eram copii.


Comentarii