De veghe in lanul de birouri

07 decembrie 2017 HPDI

A naibii presiune au mai simtit toti cei care au migrat din orasele mici catre marile centre pentru a studia la facultate. Nu numai ca te rupeai din cuibul mamei, dar era si primul pas catre independenta totala. Nu era ca si cum putea cineva sa te verifice daca inveti, daca dormi devreme, mananci dimineata sau iti pui fesul pe cap cand e frig.

Dar era un lucru pe care il puteau verifica: unde lucrezi. Si era musai sa fie un birou. Toate ca toate. Puteai sa nu iei toate examenele, sa petreci in club, sa nu vii acasa de Craciun, dar musai trebuia sa lucrezi intr-un birou. Acesta era simbolul suprem al carierei: biroul. Ca e numai al tau, ca il imparti, “nu conteaza, mama! Peste cativa ani o sa ai unul numai al tau, daca muncesti.”

Si uite-asa, te-ai trezit in a sta de veghe in lanul de birouri. Uite-asa, ni s-a implantat in minte ca aceasta este primul si cel mai important semn ca esti pe drumul cel bun. “Doar nu o sa lucrezi intr-o fabrica, mama.” Pentru cei din generatia anilor ’80, sa lucrezi oriunde altundeva decat intr-un birou era asemanat cu esecul total.

Iar explicatia este una foarte simpla: biroul insemna spatiul Occidental, insemna sa fii sef in perioada comunista, insemna curatenie, lipsa muncii fizice. Si parintii isi doreau tot ce e mai bun pentru noi. Asa ca, am ajuns sa identificam succesul cu biroul. Am uitat sa ne mai uitam la agricultura, la mecanica, la uleiuri. Si a functionat reteta mult timp. Mai mult decat atat, priveam intr-un anumit fel oamenii care nu reuseau sa aiba un birou si care, de exemplu, maturau strada, sau chiar ne curatau biroul. Nu ii vedeam ca fiind oameni de succes.

Numai ca, ce sa vezi, noi suntem fix generatia care tine cel mai mult la a lasa ceva in urma ei, la a cladi ceva cu propriile maini. Noua ne plac legumele din gradina, dar nu le prea cultivam. Ne plac pomii, dar nu stim cum sa-I ingrijim, noi vrem o planeta curata, dar nu stim cum sa o mentinem. Noi avem un birou. Si aici incepe criza noastra existentiala. Cand incepem sa ne intrebam daca nu cumva ne-ar placea sa plantam ciresi sau sa insurubam la un fasung. Dar parca asta nu insemna succes. Si atunci ce intrebi ce inseamna succesul pentru tine si nu pentru altii, cum identifici tu reusita si nu cum ti-au creionat-o altii, ce iti doresti sa faci si nu te-au incurajat altii.

Societatea in care traim se bazeaza pe clisee si imagini frumoase. De cate ori nu ai vorbit cu cineva la telefon si nu i-ai zis: “pana la cat esti la birou?”, desi acea persoana lucreaza intr-o fabrica sau salon cosmetic? Este sintagma universala la care aderam si care suntem convinsi ca e totul. Dar ceea ce faci tu azi, este tot ce ti-ai dorit? Vezi daca nu cumva poti gasi bucurie si in lucrurile care merg mai departe de lanul de birouri. Poate vei gasi acolo un hobby pentru cand cineva vrea sa ii mai trimiti un selfie de la birou.

 


Comentarii