De vorbă cu Jim Bagnola – Feedback-ul este micul dejun al campionilor!

Interviu cu Jim Bagnola

1. Care sunt două mituri foarte comune din domeniul leadership-ului pe care încă le mai auzim în 2021?

Primul mit pe care îl regăsesc în discuțiile mele este cel referitor la faptul că un leader este o titulatură asociată de cele mai multe ori managementului.

De ce este această situație atât de des întâlnită?

Pentru că majoritatea studiilor se fac la nivel de management. Întreaga informație s-a concentrat pe ceea ce îi fac pe manageri, adică CEO, Managing Directors, Presedinții și Prim-miniștrii unei țări, să fie leaderi. Mai mult decât atât, în perioada în care îmi pregăteam lucrarea de licență în Științe politice, undeva în Ice Age, din 1967 și până în 1971, aveam un singur curs de leadership. Nu există o întreagă secție dedicată acestui domeniu. Acesta era programul de leadership și era în totalitate concentrat pe leaderii politici ai lumii. Nu aborda pe cineva care nu deținea un titlu. Unul dintre exemplele mele preferate se întâmpla în America în timp ce eram la școală. Explorarea spațiului cosmic. Ați văzut vreodată filmul “Hidden Figures” apărut în 2016? Îmi plac foarte mult filmele bazate pe întâmplări reale. Filmul se baza pe povestea matematicianului afro-american Katherine Johnson care lucra pentru NASA. Ea a reușit să calculeze cu exactitate traiectoria pe care trebuie să o urmeze Apollo 11 pentru a ateriza pe Luna în 1969. Tot ea l-a ajutat pe Alan Shepard în primul zbor american în spațiu făcându-l să fie un succes. În 1962, l-a susținut pe John Glenn. Credeți că a fost menționată drept unul dintre leaderi la orele mele din 1969? Nu. Iar mitul acesta continuă să existe și azi. Katherine Johnson nu avea un titlu, o funcție. Ea era doar un matematician. De fapt, a fost un leader. Proiectele în care a fost implicata ar fi fost un eșec fără ea. Au fost necesari aproape 50 de ani pentru a celebra leadership-ul acestei femei.

Două mituri sunt alăturate. Unul, că ai nevoie de un titlu, o funcție pentru a fi leader. Nu, nu este necesar. Iar cel de-al doilea mit este că nu oricine poate fi leader. Unul dintre training-urile mele răspunde la acest ultim mit – “Leading is everybody’s business.”  Este necesar să dispersăm rolul unui leader la nivelul întregii organizații pentru a fi una de succes. Nu ar trebui să ii minimizăm importanța doar la nivel de top management. Aplaudați și recompensați leadership-ul la orice nivel al companiei.

2. Care este principala dificultate cu care se confruntă astăzi un leader?

Leaderii/ managerii se confruntă cu aceleași dificultăți și responsabilități, dar îndeplinite acum de la distanță. Trebuie să facă performanță folosind tehnologia. Cu toții avem această responsabilitate. Și leaderii fără funcție trebuie să influențeze folosind tehnologia. Chiar și experiența mea de a face coaching și training online este mai dificilă. Trebuie să fim extrem de atenți la skill-urile noastre de comunicare. Setăm clar așteptările noastre? Setăm clar rezultatele pe care ni le dorim? Construim relații pe măsură ce atingem obiective? Suntem onești și transparenți cu feedback-ul pe care îl oferim? Suntem capabili să eliminăm presupunerile (Assumptions) pentru a nu comite Assumiscide? (Termenul pe care îl folosesc pentru situațiile în care presupunerile ne distrug planurile). Comunicarea este principala noastră dificultate. A fost și va rămâne la nivel de organizații și relații. Acum este cu atât mai greu. Cum spune partenerul meu, Petru Păcuraru, relațiile și comunicarea sunt complicate când suntem față în față. Cu atât mai mult la distanță.  

3. Care crezi că este principala disfuncție cu care se confruntă echipele?

Cercetările continuă să evidențieze aceleași 5 surse pentru disfuncțiile în echipe. Încrederea este principala provocare. Avem nevoie de transparență totală și onestitate la nivelul echipelor pentru ca acestea sa își atingă potențialul. Poate fi o provocare foarte mare, dar putem urma exemplul celei mai mari companii de investiții din lume: Bridgewater.

Aceștia își bazează activitatea pe meritocrație. Nu contează din partea cui a venit o idee. Dacă aceasta este suficient de bună, va fi pusă în practică. Cultura este bazată pe sisteme de transparență și onestitate la nivel de feedback. Avem nevoie să cerem adevărul. Încercați să nu ofensați, dar mai ales, sa nu fiți ofensați.

Feedback-ul este micul dejun al campionilor. Fără el echipele nu pot crește. Avem șansa de a vedea feedback-ul ca un dar și nu ca un atac. Avem ocazia să îl vedem pe cel care ne oferă feedback drept o persoană curioasă și orientată către învățare și nu un judecător. Dacă reușim să obținem încredere, toate  celelalte 4 surse sunt mult mai ușor de atins: neasumarea responsabilității, gestionarea și nu evitarea conflictului, lipsa de implicare și neatenția la rezultate.

4. Crezi că actualul context fragilizează echipele?

Da, poate conduce la asta, dar trebuie să avem în minte că echipele viitorului vor gestiona inteligență artificială și algoritmi împreună cu ingineria umană pentru a lua decizii. Echipele trebuie să fie pregătite pentru a lucra cu lumea digitală vizând decizii mai puțin emoționale în lumea de business și construirea de relații bune.

În investiții sunt folosite instrumente digitale pentru a face schimburi automate. În plus, evaluări precum Myers Briggs pot ajuta echipele să se cunoască mai repede decât ar face-o în mod natural. În loc să determine fragilitate, cred că lumea digitală, folosită corespunzător, consolidează echipele.

Leave a Response

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Story
Viață noastră pe acest pământ este o nulitate.