„Am atatea probleme pe cap” – este o binecunoscuta expresie intalnita la romani. De fiecare data cand aud aceasta expresie imi intreb clientul: unde sunt? Ca eu nu le vad? Poti sa imi dai si mie una? Vreau sa o cumpar. Abia atunci ne dam seama ca multe dintre problemele noastre sunt de fapt doar ganduri, scenarii, interpretari sau perceptii proprii. Prin asta nu exclud ca intr-adevar exista si sarcini sau probleme reale. Insa de cele mai multe ori nu problema in sine ne streseaza, ci posibilele consecinte sau ganduri pe care ni le facem despre acea problema. Nu suntem inca atat de perfecti incat sa distingem gandul de problema in sine. Si atunci, in urma gandului creat, ne pregatim organismul sa preia acele probleme de pe cap. Cum face asta? Pai creste pulsul, face vasoconstrictie (creste tenisunea) si incordeaza musculatura spatelui astfel incat sa faca fata solicitarii. Dar cand solicitarea este doar ipotetica atunci ….organismul s-a stresat „degeaba” si noi o sa resimti acest lucru ca pe un disconfort sau o incordare. Acesta este doar un mic exemplu care sa ne arata ca de multe ori suntem propriul nostru stres si decat sa cautam rezolvarea in pastile sau in alte activitati, mai bine o cautam in noi. Adica incepem sa lucram fizic si psihic cu noi. 
Cum putem face asta?
Putem incepe prin a constientiza ca problemele de serviciu sunt de serviciu, nu ale noastre. Atata timp cat le vom considera personale, vom merge cu ele acasa sau la bere cu prietenii sau, mai rau, noaptea in pat. Si fiindca le iubim atat de mult s-ar putea sa nu ne lase sa dormim, adica un stres in plus asupra noastra. Fiecare dintre noi are o fisa de post si un program de lucru. Daca noi nu ni le respectam si nu cerem sa ne fie respectate, atunci suntem primii raspunzatori ai stresului nostru. De cele mai multe ori acceptam sa lucram si peste program pentru ca am fost invatati sa facem performanta, sa nu spunem „nu” si sa plecam capul in fata persoanelor care detin o functie superioara.
Un alt pas simplu si la indemana fiecaruia dintre noi este sa bem apa. Apa ajuta, in primul rand, la fluidizarea sangelui si la scadearea concetratiei substantelor nocive eliberate in corp in urma stresului. De asemenea, apa ne ajuta la excretie.
Al treilea pas la fel de important este sa facem miscare. Eu recomand plimbatul pe jos. Plimbatul pe jos ajuta la eliminarea contracturilor si la drenarea sistemului limfatic. Recomand sa facem plimbarea fara sa ne grabim, fara sa vorbim sau sa ne uitam in telefon si fara sa avem o destinatie sau un scop bine definit. Pur si simplu, ne plimbam. Plimbarea creste si oxigenarea la nivel cerebral ceea ce duce la o limpezire a gandurilor si a mintii.
Al patrulea pas: sa ascultam o muzica placuta pentru a ne relaxa.
Al cincilea pas: sa incercam sa radem cu cei dragi. Rasul schimba structura chimica in corp si relaxeaza musculatura.
Pasul sase: ar fi util sa constientizam ca nici o problema nu dureaza la infinit.
Pasul sapte: apelam la sedintele de psihoterapie. Psihoterapeutii ne pot oferi un suport specializat.
Pasul opt: avem incredere in noi si in fortele noastre. Cum facem asta? Facem o scurta recapitulare a fiecarui succes (oricat de mic) pe care l-am avut in ziua ce tocmai a trecut. Ganditi-va la ce anume din voi, din ceea ce sunteti, v-a ajutat sa aveti acel succes.
Pasul noua: Stingem televizorul sau il mutam pe un canal cu o emisiune de la care avem ce invata. V-as recomanda sa alegeti foarte bine canalele si emisiunile pe care le urmariti, mai ales pe cele romanesti si mereu sa va puneti intrebarea: oare care dintre emisiunile la care ma uit acum imi sunt utile in viata mea de zi cu zi? Nu incercati sa va pacaliti singuri spunandu-va ca va relaxati. Temperatura de culoare a ecranelor televizoarelor sau a gadgeturilor (tablete, telefoane) este de obicei setata catre spectrul albastru. Asta fara sa ne dam seama, ne tine activ creierul, in timp ce noi ar trebui sa ni-l relaxam si sa ni-l pregatim de somn.
Pasul zece: totul se face in timp si cu perseverenta. Schimbarile pozitive apar de obicei dupa o perioada de minim 6 luni.
Leave a Response