Nu e mare filozofie. Este nevoie doar să fii constant în câteva obiceiuri nocive care te vor asigura că cei mai buni oameni vor pleca în altă parte. Poţi să 
le justifici cum vrei: tehnici învăţate la case mai mari, necesitatea păstrării profitului, strategie pe termen scurt sau chiar “voinţa muşchiului”. Oricum ar fi, următoarele lucruri dau rezultate sigure atunci când vine vorba despre demisia celor mai buni angajaţi. Pentru că, nu uita, de cele mai multe ori oamenii nu părăsesc o companie ci îşi părăsesc şefii.
Dă-i de lucru din ce în ce mai mult. Există o frază cheie care spune: “îţi cer ţie pentru că eşti omul cel mai bun” sau “nu am încredere în alţii”. Aceste motive nu doar că nu vor creşte stima de sine a angajatului ci, din contră, îl vor face să judece aspru astfel de clişee.
Este perfect în regulă să ceri mai mult de la un anagajat însă este bine să ştii unde să te opreşti. Atunci când intervine surmenarea, acel om va pierde din performanţă proporţional cu numărul de ore suplimentare lucrate.
În orice caz, este esenţial ca surplusul de muncă să fie însoţit şi de recompensele adecvate, indiferent dacă ele apar sub formă de măriri de salariu, bonus-uri, promovări etc.
Nu îi recunoaşte meritele pentru munca depusă. Dincolo de salariu, cei mai mulţi angajaţi mai au nevoie ca cei din jurul lor să aprecieze rezultatele. În caz contrar, vor începe să creadă că efortul lor a trecut neobservat şi, în consecinţă, nu este deloc indicat să mai facă asta şi a doua oară. A răsplăti munca bine făcută nu înseamnă doar recompense financiare. De cele mai multe ori, mulţumirile în public sau între patru ochi, o vorbă bună sau un gest simbolic au darul de a menţine oamenii motivaţi.
Nu îţi respecta promisiunile. Ei bine, oamenii au “prostul” obicei de a aştepta ca o dată ce le-ai promis ceva să te ţii de cuvânt. Atunci când vorbele se transformă în fapte, managerii capătă încredere şi stimă din partea subalternilor. Pe de altă parte, atunci când lucrurile nu se întâmplă, angajaţii se simt nu doar dezamăgiţi ci de-a dreptul insultaţi.
Nu angaja oameni buni şi nu face promovări pe criteriul profesionalismului. Este binecunoscut faptul că angajaţii buni îşi doresc să lucreze împreună cu alţi oameni asemeni lor. Motivul este simplu: vorbesc aceeaşi limbă şi împărtăşesc idei similare. Atunci când un profesionist este nevoit să lucreze împreună cu oameni slab pregătiţi, motivarea lor scade văzând cu ochii. O situaţie şi mai rea este aceea în care ei văd că, după îndelungi eforturi, pierd o promovare în favoarea cuiva cu care şeful se înţelege mai bine dar care e mai slab pregătit.
Nu îi lăsa să îşi urmeze pasiunile. Foarte mulţi manageri îi ţin pe oameni captivi în munca repetitivă de zi cu zi şi nu îi încurajează să facă lucrurile care le plac. Motivul este că aceşti oameni ar trebui să rămână concentraţi pe ceea ce au de făcut. Nimic mai greşit. S-a demonstrat că oamenii care sunt încurajaţi să facă şi lucrurile care le plac, sunt de 3 ori mai productivi decât ceilalţi.
Nu le provoca imaginaţia sau abilităţile intelectuale. Creierul uman este exact ca orice alt muşchi. Dacă nu îl exersezi, tinde să se lenevească , să îşi scadă performanţele. Odată cu scăderea rezultatelor, oamenii tind să renunţe la proiecte care îi scot din zona de confort. Rutina se instalează iar ei vor începe să simtă că nu mai este nimic deosebit de făcut. De aici şi până la căutarea unui loc în care să găsească “noi provocări” nu mai este decât un pas.
Da, toată lumea ştie că oamenii buni, oamenii talentaţi sunt dificil de gestionat. Cu toate acestea, impactul lor în organizaţie este deosebit de puternic atunci când ei lucrează la capacitate mare. Nu este greu să îi aduci în acest stadiu ci să îi menţii acolo. În cazul în care nu reuşeşti, tot acest potenţial se poate pierde oricând în favoarea unei oferte din altă parte.
[:en]
Nu e mare filozofie. Este nevoie doar să fii constant în câteva obiceiuri nocive care te vor asigura că cei mai buni oameni vor pleca în altă parte. Poţi să le justifici cum vrei: tehnici învăţate la case mai mari, necesitatea păstrării profitului, strategie pe termen scurt sau chiar “voinţa muşchiului”. Oricum ar fi, următoarele lucruri dau rezultate sigure atunci când vine vorba despre demisia celor mai buni angajaţi. Pentru că, nu uita, de cele mai multe ori oamenii nu părăsesc o companie ci îşi părăsesc şefii.
Dă-i de lucru din ce în ce mai mult. Există o frază cheie care spune: “îţi cer ţie pentru că eşti omul cel mai bun” sau “nu am încredere în alţii”. Aceste motive nu doar că nu vor creşte stima de sine a angajatului ci, din contră, îl vor face să judece aspru astfel de clişee.
Este perfect în regulă să ceri mai mult de la un anagajat însă este bine să ştii unde să te opreşti. Atunci când intervine surmenarea, acel om va pierde din performanţă proporţional cu numărul de ore suplimentare lucrate.
În orice caz, este esenţial ca surplusul de muncă să fie însoţit şi de recompensele adecvate, indiferent dacă ele apar sub formă de măriri de salariu, bonus-uri, promovări etc.
Nu îi recunoaşte meritele pentru munca depusă. Dincolo de salariu, cei mai mulţi angajaţi mai au nevoie ca cei din jurul lor să aprecieze rezultatele. În caz contrar, vor începe să creadă că efortul lor a trecut neobservat şi, în consecinţă, nu este deloc indicat să mai facă asta şi a doua oară. A răsplăti munca bine făcută nu înseamnă doar recompense financiare. De cele mai multe ori, mulţumirile în public sau între patru ochi, o vorbă bună sau un gest simbolic au darul de a menţine oamenii motivaţi.
Nu îţi respecta promisiunile. Ei bine, oamenii au “prostul” obicei de a aştepta ca o dată ce le-ai promis ceva să te ţii de cuvânt. Atunci când vorbele se transformă în fapte, managerii capătă încredere şi stimă din partea subalternilor. Pe de altă parte, atunci când lucrurile nu se întâmplă, angajaţii se simt nu doar dezamăgiţi ci de-a dreptul insultaţi.
Nu angaja oameni buni şi nu face promovări pe criteriul profesionalismului. Este binecunoscut faptul că angajaţii buni îşi doresc să lucreze împreună cu alţi oameni asemeni lor. Motivul este simplu: vorbesc aceeaşi limbă şi împărtăşesc idei similare. Atunci când un profesionist este nevoit să lucreze împreună cu oameni slab pregătiţi, motivarea lor scade văzând cu ochii. O situaţie şi mai rea este aceea în care ei văd că, după îndelungi eforturi, pierd o promovare în favoarea cuiva cu care şeful se înţelege mai bine dar care e mai slab pregătit.
Nu îi lăsa să îşi urmeze pasiunile. Foarte mulţi manageri îi ţin pe oameni captivi în munca repetitivă de zi cu zi şi nu îi încurajează să facă lucrurile care le plac. Motivul este că aceşti oameni ar trebui să rămână concentraţi pe ceea ce au de făcut. Nimic mai greşit. S-a demonstrat că oamenii care sunt încurajaţi să facă şi lucrurile care le plac, sunt de 3 ori mai productivi decât ceilalţi.
Nu le provoca imaginaţia sau abilităţile intelectuale. Creierul uman este exact ca orice alt muşchi. Dacă nu îl exersezi, tinde să se lenevească , să îşi scadă performanţele. Odată cu scăderea rezultatelor, oamenii tind să renunţe la proiecte care îi scot din zona de confort. Rutina se instalează iar ei vor începe să simtă că nu mai este nimic deosebit de făcut. De aici şi până la căutarea unui loc în care să găsească “noi provocări” nu mai este decât un pas.
Da, toată lumea ştie că oamenii buni, oamenii talentaţi sunt dificil de gestionat. Cu toate acestea, impactul lor în organizaţie este deosebit de puternic atunci când ei lucrează la capacitate mare. Nu este greu să îi aduci în acest stadiu ci să îi menţii acolo. În cazul în care nu reuşeşti, tot acest potenţial se poate pierde oricând în favoarea unei oferte din altă parte.
Leave a Response