Vorbim foarte mult despre nevoia de leaderi, despre generaţia Y, despre lipsa de rezultate a sistemului românesc de educaţie, despre tineri din ce în ce mai confuzi atunci când trebuie să intre pe piaţa muncii. Şi aici e problema: vorbim. Analiştii îşi dau cu părerea pe la televizor, miniştrii se dau de ceasul morţii reformând la nesfârşit un sistem ieşit de mult din garanţie, părinţii se vaită în fata rezultatelor de la bac iar absolvenţii care nu îşi găsesc un serviciu aşa cum şi-au dorit, dau vina pe cei din jur.
Până aici este un tablou cunoscut. Fiecare are câte o soluţie, mai bună sau mai neinspirată. Fiecare menţionează alte ţări în care lucrurile stau altfel. Fiecare crede că celălalt sau ceilalţi ar trebui să facă ceva. Şi când această hotărâre este luată, lucrurile se liniştesc. Ca întotdeauna.
Statisticile cu cei plecaţi din ţară se înmulţesc, cele cu tinerii şomeri – la fel, iar de sărbători vedem câteva reportaje cu romani care s-au afirmat departe de România. În rest, aceeaşi realitate confuză.
Au apărut însă şi oameni care şi-au dat seama că nu aşteptarea va produce o schimbare. Sunt cei care realizează că nu este suficient să arunci pisica în curtea altcuiva ca să te poţi văita mai cu foc ci înţeleg că diferenţa între rău şi bine este făcută de propriile acţiuni. Departe de ecranele televizoarelor, fundaţii precum Leaders România, companii importante şi antreprenori le arată celor tineri că alegerile vieţii pot fi nenumărate. Le dau curaj şi încearcă să îi convingă de faptul că meritocraţia este importantă( în ciuda cutumelor româneşti).
Poate cel mai important lucru este acela că viitorii leaderi înţeleg că ideile sunt cele mai mari atuuri ale lor. Fiecare produs al imaginaţiei, este ceea ce poate duce o companie mai departe, poate schimba felul în care evoluăm. Restul sunt soluţii tehnice găsite pentru a îndeplini acea idee.
Cu câteva zile în urmă, compania Honeywell Life Safety din Lugoj a organizat a şaptea ediţie a proiectului “Viitorul în mâinile mele”. Au participat 75 de tineri, fiecare cu propria idee despre cum ar trebui să arate oraşul lor în anul 2050. Finaliştii, organizaţi în două echipe, au realizat machete 3D cu ideile câştigătoare, unele dintre ele similare cu concepte pentru care multe consilii locare plătesc bani grei.
“Munca în echipă este principalul merit al acestui proiect, satisfacţia că lucrurile se coagulează şi încep să se întâmple”, crede Paul Cărămidariu, directorul general al companiei. Iar secretul constă exact în acest cuvânt: echipă.
La eveniment a participat şi speakerul internaţional Jim Bagnola. Aflat în România pentru un turneu de evenimente axate pe leadershipul transformaţional, Jim le-a arătat tinerilor cât de importantă este, în primul rând, abilitatea de lucra împreună cu ceilalţi.
Realitatea este că aceşti tineri au nevoie de modele sănătoase şi prea rar au ocazia să intre în contact cu aceşti oameni. Iar atunci când reuşesc, înţeleg că totul depinde în primul rând de ei înşişi. Asta îi face să iasă din cercul vicios al aruncării pisicii în curtea vecinului, a văicărelii care ne-a devenit atât de familiară. Iar această atitudine este prima condiţie necesară pentru a deveni leaderi autentici.
[:en]
Vorbim foarte mult despre nevoia de leaderi, despre generaţia Y, despre lipsa de rezultate a sistemului românesc de educaţie, despre tineri din ce în ce mai confuzi atunci când trebuie să intre pe piaţa muncii. Şi aici e problema: vorbim. Analiştii îşi dau cu părerea pe la televizor, miniştrii se dau de ceasul morţii reformând la nesfârşit un sistem ieşit de mult din garanţie, părinţii se vaită în fata rezultatelor de la bac iar absolvenţii care nu îşi găsesc un serviciu aşa cum şi-au dorit, dau vina pe cei din jur.
Până aici este un tablou cunoscut. Fiecare are câte o soluţie, mai bună sau mai neinspirată. Fiecare menţionează alte ţări în care lucrurile stau altfel. Fiecare crede că celălalt sau ceilalţi ar trebui să facă ceva. Şi când această hotărâre este luată, lucrurile se liniştesc. Ca întotdeauna.
Statisticile cu cei plecaţi din ţară se înmulţesc, cele cu tinerii şomeri – la fel, iar de sărbători vedem câteva reportaje cu romani care s-au afirmat departe de România. În rest, aceeaşi realitate confuză.
Au apărut însă şi oameni care şi-au dat seama că nu aşteptarea va produce o schimbare. Sunt cei care realizează că nu este suficient să arunci pisica în curtea altcuiva ca să te poţi văita mai cu foc ci înţeleg că diferenţa între rău şi bine este făcută de propriile acţiuni. Departe de ecranele televizoarelor, fundaţii precum Leaders România, companii importante şi antreprenori le arată celor tineri că alegerile vieţii pot fi nenumărate. Le dau curaj şi încearcă să îi convingă de faptul că meritocraţia este importantă( în ciuda cutumelor româneşti).
Poate cel mai important lucru este acela că viitorii leaderi înţeleg că ideile sunt cele mai mari atuuri ale lor. Fiecare produs al imaginaţiei, este ceea ce poate duce o companie mai departe, poate schimba felul în care evoluăm. Restul sunt soluţii tehnice găsite pentru a îndeplini acea idee.
Cu câteva zile în urmă, compania Honeywell Life Safety din Lugoj a organizat a şaptea ediţie a proiectului “Viitorul în mâinile mele”. Au participat 75 de tineri, fiecare cu propria idee despre cum ar trebui să arate oraşul lor în anul 2050. Finaliştii, organizaţi în două echipe, au realizat machete 3D cu ideile câştigătoare, unele dintre ele similare cu concepte pentru care multe consilii locare plătesc bani grei.
“Munca în echipă este principalul merit al acestui proiect, satisfacţia că lucrurile se coagulează şi încep să se întâmple”, crede Paul Cărămidariu, directorul general al companiei. Iar secretul constă exact în acest cuvânt: echipă.
La eveniment a participat şi speakerul internaţional Jim Bagnola. Aflat în România pentru un turneu de evenimente axate pe leadershipul transformaţional, Jim le-a arătat tinerilor cât de importantă este, în primul rând, abilitatea de lucra împreună cu ceilalţi.
Realitatea este că aceşti tineri au nevoie de modele sănătoase şi prea rar au ocazia să intre în contact cu aceşti oameni. Iar atunci când reuşesc, înţeleg că totul depinde în primul rând de ei înşişi. Asta îi face să iasă din cercul vicios al aruncării pisicii în curtea vecinului, a văicărelii care ne-a devenit atât de familiară. Iar această atitudine este prima condiţie necesară pentru a deveni leaderi autentici.
Leave a Response