Incredere in schimbare sau schimbare in incredere?

13 aprilie 2020 Andrei Văcaru

Se naruiesc visuri, se  transforma businessuri, se schimba mentalitati si se nasc oportunitati. Unii dintre noi se roaga sa revenim la cum era. Altii, spera ca noul sa mai darnic decat vechiul sau , macar, nu atat de dezastruos. Un lucru este sigur, lumea se reaseaza la start.

Schimbarea bate orice pregatire rationala. Este o lupta a rezistentei, a inovatiei, a adaptarii si a increderii ca putem invinge valul asta. Doua fraze si doua cuvinte esentiale: schimbare si incredere. Doua concepte care merg mana in mana atunci cand vrem ca rezultatul sa fie unul bun.

Cand vorbim despre schimbare in echipa, unul dintre cele mai importante lucruri este ca membrii echipei sa aiba incredere. Unii in altii, toti in lider, liderul in ei. Incredere ca drumul poate fi parcurs impreuna, ca fiecare face tot ce ii sta in putinta, ca nu vor fi abandonati la un momentdat, ca directia este cea corecta, ca totul este la vedere si transparent.Ca ne place sau nu, este o perioada in care oamenii vor lupta sa se adapteze la tot vartejul care ne-a cuprins, dar si o vreme in care orice pala de vant ii poate opri daca vor simti ca nu e toata lumea in aceeasi barca si cu aceleasi bune intentii. Si nu prea exista cale de mijloc. Este ori ori.

Cum putem mentine increderea in schimbare? Cum sa ii tinem motivati si nu infricosati? ( de este importanta distinctia- un om infricosat va face ce ii ceri. Unul motivat va face mult mai mult.)

In primul rand, oamenii astia au nevoie sa stie ce se intampla. Chiar daca vestile nu sunt grozave, este mai usor sa treci printr-o asemenea schimbare daca nu stai sa te pazesti de pericole pe care le intuiesti ca fiind prezente. Daca iti canalizezi energia  catre ce poti face bine, nu spre a incercarea de a afla ce ti se ascunde.

Apoi, este important ca ei sa simta ca sunt important, ca sunt ascultati, ca sunt investiti cu incredere si responsabilizare. Nu mai functioneaza reteta angajatului care face lucrurile din punctul A in punctul B. Aceasta trebuie inlocuita cu : “fiecare facem tot ce e nevoie”. Dar acest “fiecare” nu suporta exceptie. Si aici iar este nevoie de transparenta, mai ales in conditiile lucrului de acasa.

Devierea de la procedurile standard este , de multe ori, necesara in astfel de situatii. Daca pana acum existau “n” puncte de control, acum e nevoie de flexibilitate, reducerea birocratiei si ajustarea la noua realitate. Iar ei, pentru a se schimba, au nevoie sa vada si disponibilitatea orgarnizatiei catre aceasta directie.

Destinul comun este, poate, cel mai puternic factor motivational. Traim toti sau toti murim. Reusim impreuna sau esuam in aceleasi conditii. Chiar daca deznodamantul ar putea fi unul deloc roz, pare mai usor de suportat daca stim ca el va fi primit similar de toti cei imbarcati pe acest vapor.

 

Vechile strategii de motivare nu mai functioneaza intr-un astfel de context. Onestitatea, echitabilitatea, transparenta, oricat de grele sau periculoase ar parea, sunt calea cea mai buna pentru ca oamenii sa adopte schimbarea cu incredere. In caz contrar, vor schimba increderea adoptata in companie si in reusita ei. 

 


Comentarii