Elefantul roz din salile de training – HPDI

Elefantul roz din salile de training

Cover

Umblă o vorbă pe la noi prin popor: “Teoria ca teoria, practica ne omoară.” Și la școală aveam o profesoară care ne amintea asta la fiecare oră de educație tehnologică. Ce-i drept profilul se potrivea mănușă. Acum, în zilele noastre, mergem la cursuri de tot felul, training-uri, workshop-uri, conferințe, ateliere, sesiuni de informare. Mai mult, citim toate blog-urile, cărțile, revistele și articolele de dezvoltare personală. Zicem că este foarte bine să fim informați. Toate bune și frumoase, dar ce facem cu informațiile? Le acumulăm sau asimilăm?

Vine un moment în viața noastră, undeva după 22 de ani, când zicem că așa nu se mai poate și căutăm undeva în noi esența, lucrul care ne dă stabilitate independent de ceilalți, autenticitatea noastră, punctul de plecare ce să ne asigure un plus în carieră. Și vrem să îl creștem, să îl ajutăm să fie amprenta noastră, să ne definească față de ceilalți și să îl zicem cu voce tare la fiecare eveniment la care ni se cere să zicem câte ceva despre noi.

Eu sunt Alexandra și mă caracterizează inteligența emoțională. Cum am aflat asta? Păi mă gândeam eu că e ceva cu oamenii la mine pentru că nu mă vedeam o persoană analitică. Am avut mult de lucrat cu mine când mi-am dat seama că am dat greș încercând să le fac pe toate și să cred că pot să fac și bugete și să organizez și evenimente. Și am încercat să caut ce mă definește, ce mă diferențiază, ceva ce este în interior și trebuie crescut. Am fost la un eveniment la care am auzit vorbindu-se despre tipurile de inteligență în paralel cu multe alte subiecte. Dar stai așa? Există mai multe tipuri de inteligență? Păi și atunci cum vine complimentul: ești inteligent? Dacă sunt mai multe tipuri, atunci poate că sunt mai multe persoane inteligente în jurul meu de care nu mi-am dat seama. Dar eu ce tip sunt?

Așa am ajuns să fac un test simplu: ce tip de inteligență te caracterizează? Uite-așa am aflat că sunt o persoană cu inteligență emoțională ridicată. Bun, și acum ce fac? Am început să citesc despre asta, am început să renunț ușor-ușor la lucrurile care îmi erau nenaturale, lucruri care nu mă făceau să dezvolt partea asta a mea, lucruri în care nu puteam excela. Sigur, în continuare puteam face bugete, dar nu erau punctul meu forte și nici nu-mi reproșam foarte tare dacă greșeam cumva. La sfârșitul testului am găsit și câteva joburi care mi se potrivesc. Așa am ajuns să experimentez vorbitul în public, scrisul de articole, managementul și coordonarea, resursele umane, interviurile televizate. De asemenea, am mizat foarte mult pe relațiile interumane. Mi-am dat seama după ce am citit mai mult despre subiect că, raportat la alte persoane, pot să îmi controlez mai ușor emoțiile dacă lucrez la asta, că mi-e mult mai ușor să socializez, că pot realiza conexiuni mult mai ușor în domeniul social. Asta nu înseamnă că nu am emoții pe care nu le pot controla acum, dar mi-e mult mai ușor să gestionez o situație conflictuală la locul de muncă, mi-e mult mai ușor să văd mai departe de o replică spusă în momente de criză și să îmi dau seama ce anume motivează oamenii și îi face să acționeze cu mai multă determinare.

Cu toții suntem zilnic bombardați cu informații despre dezvoltare personală. Avem în față mereu filmulețe, articole, citate, training-uri de câteva ore sau zile, materiale întregi. Important e ce facem cu ele. Important e în ce direcție vrem să mergem. Important e ce fac mâine după ce am încheiat azi un curs de comunicare asertivă. Notițele, jocurile, exemplele pe care le văd în timpul evenimentelor să devină parte din experiența mea, să fie baza de la care pornesc azi pentru a-mi construi o viață armonioasă și echilibrată. Dacă citesc azi o carte și mâine merg la un curs, procesul meu nu s-a încheiat. El abia începe. Și va continua toată viața. Dacă aflu ce mă caracterizează și cum pot să dezvolt aceste aspecte, trebuie să le pun și în practică. Notițele nu mă vor ajuta dacă eu acum nu fac ceva pentru asta. Dezvoltarea personală înseamnă mai mult decât o zi sau două petrecute cu un expert. Trainerul nu va veni mâine să mă verifice dacă aplic lucrurile alea frumoase despre care mi-a vorbit în curs. Expertul voi deveni eu. Cu mine voi avea discuții, eu voi fi cel care mă voi ridica de jos, eu voi ști cum să fac din ceea ce sunt azi, varianta mai bună de mâine. Și asta va ține toată viața și mă va ajuta să cresc și să nu mă blochez într-o imagine negativă despre mine. Cu cât știu mai multe despre mine, cu atât voi putea spune că sunt expert în dezvoltarea mea personală.

semnatura articol alexandra

Leave a Response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Story
Planificarea în avans a teambuilding-ului: cheia succesului