Laura Voica, creativitate in blugi si tenesi

S-a îndrăgostit de ideea de libertate iar, pentru asta, a renunţat la o carieră într-una dintre cele mai mari companii din România. Dacă ar putea, ar elibera oamenii de sub imperiul fricii şi ar dărui frânturi de speranţă tuturor celor care au nevoie de ea. O luptătoare care nu foloseşte sabia ci forţa cuvintelor, măiestria mouse-ului şi puterea creativităţii. Un amestec de stil şi hotărâre, de moderaţie pigmentată cu rebeliune, de atitudine cerebrală asezonată cu momente de nerăbdare , de siguranţă şi vulnerabilitate bine dozate.

Laura, căci despre ea este vorba, este omul nostru de la marketing, persoana care le prezintă celorlalţi cele mai bune lucruri ale echipei HPDI.  Când totul pare a scăpa de sub control, ea este cea care transformă haosul în ordine şi face asta subtil, atent, fără să uite de sentimentele celorlalţi.

Încrâncenată să înveţe în continuu, fascinată de ideile noi şi creative, duşman al orgoliilor inutile, reuşeşte să aducă echilibru într-un domeniu care presupune atât spirit creativ cât şi analitic.

Atunci când am început să căutăm pe cineva pentru acest post, nu ne-am imaginat că vom găsi o astfel de potrivire. Laura Voica este bucată de puzzle care s-a potrivit perfect în echipa HPDI-greu de descifrat, uşor de plăcut.

De unde crezi că vin ideile bune?
Din suflet. Nu aş şti să spun exact de unde vin însă pot să intuiesc (din propria experienţă) care este contexul pentru ca ideile bune să apară. Ideile bune apar în momentul în care noi ne regăsim în ceea ce facem, în momentul în care nu considerăm că ne închiriem mintea şi sufletul pentru 8 ore.

Dacă ar fi să îţi investeşti toate economiile, ai băga banii într-o idee care ajută oamenii să fie organizaţi sau într-una care care îi face să creeze cele mai trăznite lucruri?
Aş învesti banii în cele mai trăznite idei, fără îndoială. Cred în susţinerea şi încurajarea procesului creativ. Procesul creativ are nevoie de haos înainte ca forma să apară. După ce forma apare, apare şi organizarea.

Cât este adevăr în marketing şi cât este provocare?
Pentru mine marketing-ul este o continua provocare, asta pentru că este un domeniu extrem de versatil, într-o permanentă schimbare. Strategiile şi tehnicile de marketing pe care le-am studiat în facultate, au o aplicabilitate scăzută în era web X.O. Acum, mediul virtual este parte integrantă şi adesea invizibilă din viaţa noastră. Totul se întâmplă pe un telefon, toată viaţa noastră este în cloud.

Este adevăr în marketing atât timp cât ai nişte produse şi servicii în care crezi cu adevărat. Este adevăr în marketing atât timp cât produsul sau serviciul îşi respectă promisiunea pe care o face în fața consumatorului.

Te consideri mai degrabă artistă sau specialistă?
Nici una, nici cealaltă.  Pentru mine marketing-ul înseamnă un balaur cu trei capete: creativitate, viziune şi spirit analitic. Dincolo de creativitate şi viziune, care sunt aproape obligatorii (şi aici regăsim mai degrabă artistul), foarte important este spiritul analitic. Când spun spirit analitic mă refer la cifre. Cifrele ne oferă rezultatele strategiei pe care o stabilim şi ne oferă în acelaşi timp o predictibilitate. Cred că sunt în stadiul în care încă învăţ (după 5 ani) să manevrez capetele balaurului astfel încât să ajung acolo unde îmi propun.

Ce crezi că ajunge la inimile oamenilor? Care este acel lucru care îi face să rezoneze ?
Adevărul. Suntem asaltaţi zilnic de o avalanşă de informaţii, astfel încât suntem  năuciţi. Şi dacă îmbracam acel adevăr într-o poveste frumoasă şi sensibilă, atunci reţeta succesului este garantată.

Să zicem că la locul de muncă ţi s-ar cere să impui o regulă privitoare la comportamentul colegilor. Care ar fi aceea?
Am nimerit în locul potrivit şi asta pentru că déjà acea regulă există: să fim noi înşine, să spunem ceea ce credem fără nicio perdea, fără nicio constrângere. Cu alte cuvinte suntem liberi.

Apropo de muncă: ordine şi disciplină sau nebunie organizată? Costum sau blugi şi teneși?  Perfect sau imperfect?
Nebunie organizată în blugi şi tenesi. Întotdeauna aleg imperfectul pentru că este mult mai imprevizibil şi mai interesant.

Îţi place foarte mult să te implici în programe de voluntariat. Ce câştigi din asta?
O fărâmă de umanitate. De fapt, acest altruism este tot un act mascat de egoism. Încă mai cred în altruism ca mod de viaţă. Astfel,  acţiunile de voluntariat îmi hrănesc această dorinţă. În afară de această motivaţie, fiecare copil vine cu o poveste iar eu ador poveştile.

Zi-ne o poveste reală care te-a impresionat peste măsură.
M-a impresionat peste măsură răspunsul unei fetiţe de la SOS Satale Copiilor cu care făceam meditaţie la engleză. Am întrebat-o ce aşteptări are de la orele de engleză pe care le vom face împreună. Răspunsul ei a fost: Vreau să cunosc cât mai multe lucruri noi, aş vrea să-mi vorbeşti despre lume şi alte ţări. Fetiţa are 12 ani iar situaţia ei materială este greu de descris însă cea mai mare dorinţă a ei este cea de cunoaştere. Mi-a oferit o lecţie foarte importantă.

 Dacă ai fi Dumnezeu pentru o zi, ce ai face?
Aş înlătura frica. Frica de a trăi, frica de neprevăzut, frica de a greşi. Aş elibera oamenii din toate tiparele şi cutumele sociale şi le-aş ridica perdeaua banalităţilor şi trivialităţilor după care se ascund în fiecare zi. Le-aş aprinde o lumânare în întuneric, pentru că în cele din urmă întunericul nu există, este doar absenţa luminii.

Dacă ai putea, unde ai muta Buzăul: în Regat sau în Moldova?
Jumătate în Regat, jumătate în Moldova. Iar eu aş trăi în jumătatea dinspre Moldova.

P.S. Zi-ne o boroboață pe care ai făcut-o la HPDI şi de care nu a ştiut nimeni până acum.
Am trântit mouse-ul pe care departamentul administrativ abia mi-l cumpărase pentru că nu îmi plăcea. Le-am spus că l-am scăpat din greşeală. Scuze, Arthur, Alexandra.

 [:en]S-a îndrăgostit de ideea de libertate iar, pentru asta, a renunţat la o carieră într-una dintre cele mai mari companii din România. Dacă ar putea, ar elibera oamenii de sub imperiul fricii şi ar dărui frânturi de speranţă tuturor celor care au nevoie de ea. O luptătoare care nu foloseşte sabia ci forţa cuvintelor, măiestria mouse-ului şi puterea creativităţii. Un amestec de stil şi hotărâre, de moderaţie pigmentată cu rebeliune, de atitudine cerebrală asezonată cu momente de nerăbdare , de siguranţă şi vulnerabilitate bine dozate.

Laura, căci despre ea este vorba, este omul nostru de la marketing, persoana care le prezintă celorlalţi cele mai bune lucruri ale echipei HPDI.  Când totul pare a scăpa de sub control, ea este cea care transformă haosul în ordine şi face asta subtil, atent, fără să uite de sentimentele celorlalţi.

Încrâncenată să înveţe în continuu, fascinată de ideile noi şi creative, duşman al orgoliilor inutile, reuşeşte să aducă echilibru într-un domeniu care presupune atât spirit creativ cât şi analitic.

Atunci când am început să căutăm pe cineva pentru acest post, nu ne-am imaginat că vom găsi o astfel de potrivire. Laura Voica este bucată de puzzle care s-a potrivit perfect în echipa HPDI-greu de descifrat, uşor de plăcut.

De unde crezi că vin ideile bune?
Din suflet. Nu aş şti să spun exact de unde vin însă pot să intuiesc (din propria experienţă) care este contexul pentru ca ideile bune să apară. Ideile bune apar în momentul în care noi ne regăsim în ceea ce facem, în momentul în care nu considerăm că ne închiriem mintea şi sufletul pentru 8 ore.

Dacă ar fi să îţi investeşti toate economiile, ai băga banii într-o idee care ajută oamenii să fie organizaţi sau într-una care care îi face să creeze cele mai trăznite lucruri?
Aş învesti banii în cele mai trăznite idei, fără îndoială. Cred în susţinerea şi încurajarea procesului creativ. Procesul creativ are nevoie de haos înainte ca forma să apară. După ce forma apare, apare şi organizarea.

Cât este adevăr în marketing şi cât este provocare?
Pentru mine marketing-ul este o continua provocare, asta pentru că este un domeniu extrem de versatil, într-o permanentă schimbare. Strategiile şi tehnicile de marketing pe care le-am studiat în facultate, au o aplicabilitate scăzută în era web X.O. Acum, mediul virtual este parte integrantă şi adesea invizibilă din viaţa noastră. Totul se întâmplă pe un telefon, toată viaţa noastră este în cloud.

Este adevăr în marketing atât timp cât ai nişte produse şi servicii în care crezi cu adevărat. Este adevăr în marketing atât timp cât produsul sau serviciul îşi respectă promisiunea pe care o face în fața consumatorului.

Te consideri mai degrabă artistă sau specialistă?
Nici una, nici cealaltă.  Pentru mine marketing-ul înseamnă un balaur cu trei capete: creativitate, viziune şi spirit analitic. Dincolo de creativitate şi viziune, care sunt aproape obligatorii (şi aici regăsim mai degrabă artistul), foarte important este spiritul analitic. Când spun spirit analitic mă refer la cifre. Cifrele ne oferă rezultatele strategiei pe care o stabilim şi ne oferă în acelaşi timp o predictibilitate. Cred că sunt în stadiul în care încă învăţ (după 5 ani) să manevrez capetele balaurului astfel încât să ajung acolo unde îmi propun.

Ce crezi că ajunge la inimile oamenilor? Care este acel lucru care îi face să rezoneze ?
Adevărul. Suntem asaltaţi zilnic de o avalanşă de informaţii, astfel încât suntem  năuciţi. Şi dacă îmbracam acel adevăr într-o poveste frumoasă şi sensibilă, atunci reţeta succesului este garantată.

Să zicem că la locul de muncă ţi s-ar cere să impui o regulă privitoare la comportamentul colegilor. Care ar fi aceea?
Am nimerit în locul potrivit şi asta pentru că déjà acea regulă există: să fim noi înşine, să spunem ceea ce credem fără nicio perdea, fără nicio constrângere. Cu alte cuvinte suntem liberi.

Apropo de muncă: ordine şi disciplină sau nebunie organizată? Costum sau blugi şi teneși?  Perfect sau imperfect?
Nebunie organizată în blugi şi tenesi. Întotdeauna aleg imperfectul pentru că este mult mai imprevizibil şi mai interesant.

Îţi place foarte mult să te implici în programe de voluntariat. Ce câştigi din asta?
O fărâmă de umanitate. De fapt, acest altruism este tot un act mascat de egoism. Încă mai cred în altruism ca mod de viaţă. Astfel,  acţiunile de voluntariat îmi hrănesc această dorinţă. În afară de această motivaţie, fiecare copil vine cu o poveste iar eu ador poveştile.

Zi-ne o poveste reală care te-a impresionat peste măsură.
M-a impresionat peste măsură răspunsul unei fetiţe de la SOS Satale Copiilor cu care făceam meditaţie la engleză. Am întrebat-o ce aşteptări are de la orele de engleză pe care le vom face împreună. Răspunsul ei a fost: Vreau să cunosc cât mai multe lucruri noi, aş vrea să-mi vorbeşti despre lume şi alte ţări. Fetiţa are 12 ani iar situaţia ei materială este greu de descris însă cea mai mare dorinţă a ei este cea de cunoaştere. Mi-a oferit o lecţie foarte importantă.

 Dacă ai fi Dumnezeu pentru o zi, ce ai face?
Aş înlătura frica. Frica de a trăi, frica de neprevăzut, frica de a greşi. Aş elibera oamenii din toate tiparele şi cutumele sociale şi le-aş ridica perdeaua banalităţilor şi trivialităţilor după care se ascund în fiecare zi. Le-aş aprinde o lumânare în întuneric, pentru că în cele din urmă întunericul nu există, este doar absenţa luminii.

Dacă ai putea, unde ai muta Buzăul: în Regat sau în Moldova?
Jumătate în Regat, jumătate în Moldova. Iar eu aş trăi în jumătatea dinspre Moldova.

P.S. Zi-ne o boroboață pe care ai făcut-o la HPDI şi de care nu a ştiut nimeni până acum.
Am trântit mouse-ul pe care departamentul administrativ abia mi-l cumpărase pentru că nu îmi plăcea. Le-am spus că l-am scăpat din greşeală. Scuze, Arthur, Alexandra.