Fiintele umane sunt profund sociale – suntem programati ca fiinte sociale si de aceea ne dorim de multe ori sa lucram impreuna, sa facem parte dintr-un grup. Sincer, nu am fi supravietuit ca specie, fara dorinta noastra instinctiva de a trai si de a lucra in grupuri, deoarece fizic, pur si simplu nu suntem suficient de puternici.
Multe cercetari au aratat, de-a lungul timpului, cat de importanta este comunicarea cu ceilalti. De exemplu, neurologul Matt Lieberman descrie cum creierul nostru este atat de sensibil la relatiile cu alte persoane, incat un succes sau esec social, este resimtit, fizic ca o placere, respectiv durere.
David Rock, fondatorul Institutului NeuroLeadership, a identificat apartenenta, sentimentul de incredere si conexiune ca fiind trei categorii principale de placeri sau dureri sociale (impreuna cu statutul, certitudinea, autonomia si corectitudinea). Cercetarea lui Rock arata ca performanta si angajamentul oamenilor sunt scazute daca acestia au trait sentimentul neapartenentei sau au suferit alte esecuri in plan social. Alte studii au aratat ca sentimentul de a lucra in echipa a fost corelat cu o motivatie mai mare, mai ales motivatia intrinseca, acel elixir magic de interes, bucurie, si angajament care duce la performanta.
Teoretic, in zilele noastre, la locul de munca ar trebui sa avem sentimentul apartenentei la o echipa.
Dar aici e ironia: chiar daca obiectivele sunt pentru intreaga echipa, avem intalniri in echipa si suntem evaluati ca o echipa, foarte rar se intampla sa lucram efectiv in echipa. Da, stam toti in aceeasi camera, lucram la acelasi proiect, discutam despre aceleasi idei, insa mai departe, fiecare lucreaza singur.
Asadar, acesta este unul dintre cele mai ciudate si paradoxale lucruri despre echipe: reprezinta cea mai importanta sursa de conectare sociala si apartenenta la locul de munca, si totusi munca in echipa este poate cea mai singuratica munca pe care o vom face.
In acest context, avem nevoie de o modalitate de a oferi angajatilor sentimentul ca lucreaza impreuna cu ceilalti, chiar si atunci cand, practic, nu se intampla asa. Cum putem face acest asta? Mai simplu decat am crede. Noi studii de la Universitatea Stanford, ne dezvaluie o modalitate suficient de puternica si foarte simpla pentru a face acest lucru: Pur si simplu, spune cuvantul „impreuna”.
Efectul cuvantului „impreuna” induce ideea de echipa, ceea ce creeaza o motivatie intrinseca. Mai mult decat atat, ne simtim responsabili pentru toti membrii echipei, nu doar pentru noi.
Cuvantul „impreuna” este un declansator social puternic pentru creier. Semnalizeaza faptul ca facem parte dintr-o echipa si ca suntem conectati cu oameni in care putem avea incredere, cu care lucram pentru a indeplini acelasi scop, inradacineaza sentimentul apartenentei.
Este recomandat ca managerii sa faca mai des uz de acest cuvant. De fapt, incercati sa nu irositi aceasta oportunitate de comunicare. Transformati cuvantul „impreuna” intr-un reminder constant, pentru angajati, motivandu-i astfel pentru a avea rezultate cat mai bune .
Leave a Response