Salut, draga cititorule! Iti cer ajutorul in a descoperi noi metode de a fi vulnerabil.
Se facea ca era o zi normala de joi cand am avut revelatia despre cat de independenti si puternici ne dorim sa fim. Aveam cateva plase mai grele de care trageam cu un mare stil si ma chinuiam sa deschid usa de la intrarea in bloc. Fix atunci dadu norocul peste mine. Iesea un vecin. Deja eram setata: „Stai sa vezi ca asta nu-mi tine si mie usa. Normal. Lipsit de educatie.” Cand, ce sa vezi? Baiatul, educat, vine sa imi insele asteptarile si ma intreaba si daca vreau sa ma ajute cu greutatea. Si atunci m-a trasnit! Pai daca aveam nevoie de ajutor de ce nu am cerut? Ma asteptam eu ca cineva strain sa stie de ce am eu nevoie?
Si uite-asa m-am apucat sa studiez subiectul. Se pare ca avem urmatoarele motive pentru care nu cerem ajutorul:
– suntem prea mandri
– ne temem ca vom fi judecati
– suntem convinsi ca daca vom lasa garda jos si ne vom vulnerabiliza vom fi raniti sau va fi cineva care va profita de asta
– vom pierde controlul asupra intregii situatii. Gen imi dadea vecinul cu usa in freza
– stim noi ca sigur va trebui sa inapoiem ajutorul primit
– ne temem ca vom fi refuzati
– de-a lungul vietii am invatat ca e mai bine sa ne descurcam singuri si sa stim sa facem de toate. Reparam noi priza si canalizarea ca stim mai bine
– nu vrem sa fim o povara pentru cineva
– nu suntem demni sa primim ajutor
– starea noastra naturala este cea in care ne chinuim. Ne-am obisnuit atat de mult sa luptam pentru orice, incat am iesi din zona de confort cerand ajutorul.
Si mai e ceva. Ceva un pic mai profund si increstat in ranile pe care toti le avem intr-o forma sau alta. Daca in copilarie ai auzit des ca parintii iti sunt ocupati sau ca ii obosesti sau ca le „scoti peri albi” (nu ca nu am fi facut asta unii dintre noi) ai dezvoltat o rana de respingere. Te temi sa te apropii de oameni pentru ca ai putea fi respins. Ia de te lupta cu asta!
Si acum, dupa ce am insirat toata lista cu motive te intrebi ce sa faci cu ele. Ca in orice proces de schimbare, incepi prin a deveni constient de momentele in care nu ceri ajutorul si de ce o faci. Dupa un timp, fiind familiarizat cu situatia, iti va fi mai usor sa incerci sa darami ziduri.
Iti spune cu convingere o persoana care nu doar a fost surprinsa de un vecin care i-a oferit ajutor fara sa ceara, ci a fost pusa in situatia de a cere ajutor si pentru a se ridica din pat. Desi, crede-ma ca am incercat singura si a durut prea rau.
Ne putem face viata mai usoara cerand nitel ajutor. Daca nu o facem pentru noi, hai sa o facem pentru acele persoane care simt ca isi îndeplinesc menirea fiind utili.
Leave a Response