Cand ziua nu trece degeaba

08 decembrie 2014 HPDI

whats-your-passionMi-e frica rau de zilele care trec fara sa imi vina vreo idee. Asta e semnul ca fac lucruri pe care nu le detest dar in care nu investesc o parte din mine. O zi in care nu m-am jucat cu mintea, o zi in care am mai imbatranit putin. Pentru ca asta se intampla cu noi, atunci cand nu traim lucrurile pe care le facem. Imbatranim. Prinsi prea mult in dispute inutile, in goana dupa o pozitie mai inalta, in lupte menite sa ne aduca o siguranta iluzorie, uitam de bucuria de a face ceva cu drag. Uitam de visurile de a ne face aviatori, de a picta vase de lut, de a canta, de a ne juca intr-o fotografie, de a construi si multe , multe altele.

Cumva cumva, ceva in noi ne spune cand astfel de zile vin si trec dar ne facem curaj in asteptarea zilei supreme: ziua de salariu. Dam 30 de zile in asteptarea uneia singure. Poate ca ar trebui sa ne ascultam mai des si sa ne dam seama ce anume face ca aceste intervale de masura a timpului sa treaca fara sa ne imbatraneasca pe dinauntru. Nu pot da o reteta universal valabila pentru toata lumea. Pot insa sa spun cum imi dau eu seama ca o zi nu a trecut degeaba:

In primul rand, cand primesc propunerea de a incepe un proiect nou, incep sa arunc cu idei inainte de a afla care e bugetul sau de a semna un contract. Mintea lucreaza deja, incantata de ce ar putea iesi.

Apoi, imi dau seama ca am deranjat deja cativa colegi tot povestindu-le ideile mele. Ei, din bun simt, m-au ascultat chiar daca nu imi inteleg entuziasmul. Realizez asta dar tot simt nevoia sa ii mai „chinui” putin.

Desi aveam TO DO LIST-ul stabilit pe intreaga zi, am filtrat lucrurile care frig cu adevarat iar restul  vor suporta o mica amanare pentru ca am nevoie de acel timp ca sa imi imaginez ce ar putea fi facut in acest nou proiect.

Internetul nu mai este o sursa de divertisment ci un lighean mare cu tutoriale, exemple de inspiratie si bucati din puzzle-ul pe care stiu ca il voi pune cap la cap.

Programul de lucru e orientativ. Vin inaintea celorlalti, fumez mai rar ( asta e un viciu de care nu sunt mandru), caut camere linistite in care pot experimenta noile idei, sun prieteni sa le cer sfatul sau ajutorul.

Verific primele rezultate obligandu-i pe cei din jurul meu sa le priveasca si sa le jurizeze. Apoi, astept fiecare reactie din partea clientului, fiecare zambet, fiecare cuvant, fiecare privire. Si cand le observ, ma trezesc ca imi vin alte si alte idei, ca sunt dispus sa lucrez la 5 dimineata sau pana seara tarziu. Pentru ca, in realitate, nu lucrez ci ma bucur de ceea ce fac.

La final, privesc triumfator in jur, fara superioritate dar cu multumirea de a fi facut ceva care ma reprezinta. Acolo, in acel proiect, in acele idei, in acel rezultat, e o parte din mine,  o parte din imaginatia si din gandurile mele. Stiu ca peste cateva luni voi spune ca as fi putut face altfel, mai bine, mai simplu, mai spectaculos. Acum insa doar zambesc multumit.

Si astfel stiu ca aceasta zi nu a trecut degeaba, ca nu au fost doar inca 24 de ore care s-au scurs pana la salariu. De ce toata aceasta expunere? Pentru ca fiecare zi inseamna o experienta iar noi suntem suma experientelor noastre. Totul e sa avem curaj sa le traim.

autorANDREI (1)


Comentarii

Recomandari

Traininguri & Team building-uri: