Ne petrecem toată viața învățând ca într-o zi să aflăm că acum trebuie să facem reversul? Cum adică să devăț ceva ce știu deja? Se poate? E voie?
Astea sunt doar câteva din întrebările care îți apar în minte atunci când auzi conceptul de unlearning sau de dezvățare, așa cum îi spunem noi. Țin minte perfect ziua în care am auzit prima oară expresia ”Orice învăț are și dezvăț”. Aveam 8-9 ani, eram pe un teren de tenis cu zgură din cartierul Militari și era abia trecut de 8 – începeam antrenamentul. Începusem de curând să joc tenis de câmp la un centru sportiv și eram extrem de fericită, asta pentru că la vârsta aia mă visam mare ”tenismenă” și pentru că nu eu eram cea care trebuia să conducă la 8 dimineața, până în Militari, de trei ori pe săptămână. Jucam deja cam de un an dar reușeam să servesc doar de jos, era momentul să trec la următorul nivel și nu reușeam. Spuneam mereu că ”eu așa am învățat”, știind de la școală că dacă spun că știu e bine. Așa că m-au lovit vorbele antrenoarei, care nu părea intimidată că EU AȘA AM ÎNVĂȚAT și îmi spunea nonșalant să uit ceea ce știam. Mi-a fost greu să asimilez asta și la fiecare pas spre spatele terenului îmi spuneam că nu sunt încă pregătită să uit și să învăț iar ceva nou. Mi se părea și frustrant, a fost doar un efort să învăț să fac asta bine, acum e initul? Nu mai e bun? Da, chiar așa este. Momentul în care am realizat că prin dezvăț fac defapt loc pentru informații mai noi și mai de folos cred că a fost defapt și momentul în care m-am îndrăgostit sincer de învățare. Acest mușchi capabil să creeze realități, să schimbe lumea și omul, să te facă constant mai bun.
Dacă în dimineața aia pe teren aveam impresia că doar eu trebuie să dobândesc o nouă abilitate, uite că în ultimii 5 ani din câmpul muncii m-am lovit de o singură constantă: schimbarea și de o singură provocare comună indiferent de mediu: reticența la schimbare. Merg mână în mână, nu?
După cum subliniază scriitorul și omul de afaceri Alvin Toffler: Analfabetii secolului XXI-lea nu vor fi cei care nu pot citi și scrie, ci cei care nu pot învăța, dezvăța și reînvăța.
Să aruncăm o privire asupra diferenței dintre învățare, dezvățare și reînvățare:
- Învățarea este partea ușoară. Se adaugă noi abilități sau cunoștințe la ceea ce știm deja, cum ar fi să învățăm să mergem pe biciceltă. În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, consensul general în rândul neurologilor a fost că creierul a fost relativ neschimbat după o anumită perioadă critică din copilăria timpurie. Se credea că, pe măsură ce îmbătrânim, conexiunile din creier s-au fixat și apoi s-au estompat. Cu toate acestea, această credință a fost contestată prin cercetări privind plasticitatea creierului, care demonstrează că creierul continuă să se schimbe la maturitate și chiar la bătrânețe, formând noi conexiuni neuronale. Așadar, a spune „Sunt prea bătrân pentru a învăța” nu este o scuză excelentă.
- Dezvățarea este mai complexă; presupune procesul esențial de a avea o minte deschisă și a renunța la obiceiuri, procese și informații vechi, cu scopul de a crea loc pentru altele noi. Este mai provocator, deoarece necesită ieșirea în afara modelelor mentale existente, luarea unei decizii conștiente de schimbare și adoptarea unui nou mod de gândire. De exemplu, trebuie să conduci pe partea stângă a drumului sau să încerci să mergi cu o bicicletă a cărui ghidon funcționează invers de cum ești obișnuit. Dacă ai impresia că ai putea face asta rapid îți recomand acest clip scurt în care vei vedea experiementul cu bicicleta inedită de care spuneam mai sus. . Evident, dezvățarea este crucială și în contextul profesional actual în care schimbarea devine omniprezentă. Exemplele includ trecerea de la un model organizațional unde strategia este cascadată de sus în jos, la un model agil, dezvoltarea și implementarea de noi software-uri sau schimbări în organigramă care necesită roluri și responsabilități noi și așa mai departe. Este nevoie de motivație, o minte deschisă, atenție, practică și și mai multă practică pentru a dezvăța vechiul și a dezvolta un noi obicei sau abilitate.
- Ce s-ar întâmpla dacă nu ați sta 30 de ani pe bicicletă și ar trebui să mergeți din nou pe ea? Despre asta este reînvățarea. În practică, acest lucru tinde să fie mai ușor față de un început de la zero, deoarece calea neuronală din creierul tău este încă cablată. „Doar” trebuie întărită din nou.
Uite, nu pot prezice viitorul dar, cu toate astea, pot spune că nu există nicio îndoială că schimbarea este aici pentru a rămâne. Mai mult, abilitatea de a schimba și de a învăța a devenit un element diferențiator cheie atât pentru organizație, cât și pentru indivizi. În consecință, oportunitățile de învățare, dezvățare și reînvățare vor avea un impact asupra angajabilității sau a valorii pe piață a organizațiilor. Asta înseamnă că devoltarea personală trebuie să fie o prioritate – sau chiar o strategie de supraviețuire – care să ne ajute să rămânem relevanți indeferent de schibările care apar.
Despre asta povestim mâine, 10 martie, de la ora 11, în webinarul gratuit din seria Learn Adapt Overcome – Learn/Unlearn. Dacă ți-am stârnit interesul hai alături de noi să povestim mai multe despre acest subiect!
Te poți înscrie aici: https://www.surveymonkey.com/r/LAO2021
Leave a Response