O scurtă poveste despre sinceritatea față de mine – HPDI

O scurtă poveste despre sinceritatea față de mine

Cel mai mare noroc al vieții mele este că nu m-am aflat la timpul și locul potrivit ca să merit să fiu la locul și timpul potrivit astăzi.

Astfel încât echipa din care fac parte și mediul educațional care mă înconjoară mă face să fiu recunoscătoare și mă îndeamnă neîncetat să cresc și să învăț să mă autodepășesc. După un an greu pentru noi toți, vremea mereu schimbătoare de afară mă provoacă să analizez atent cele mai mici schimbări pe care le fac – și pe cele rele, bineînțeles.

În pregătirea pentru cursurile mele am aflat despre niște mici „mecanisme” ale minții noastre după care toți funcționăm și am decis că cel mai bun lucru pe care pot să îl fac, este să îmbunătățesc mecanismele mele proprii, vorbind cu alți oameni despre ele.  Asta mă face să cred că auzul meu este mai bun decât privitul- ceea ce este o glumă fiindcă apropiații ar spune tocmai inversul 🙂

Este vorba despre capcanele mentale – un subiect larg discutat în webinariile și cursurile de Inteligență și Reziliență emoțională. Sunt mici rotițe care se formează în copilăria noastră și ajung să ne țină de braț pe parcursul vieții de adult până decidem să le confruntăm. Este al naibii de greu să ne despărțim de ceea ce știm și să învățăm alte comportamente,  uneori chiar dureros; Însă atunci când ce simțim sau facem ajunge să ne facă nouă și/ sau altora mai mult rău decât bine putem căuta calea spre un tip de sinceritate cu noi înșine. Să o căutăm perseverent până o găsim. În aceste rânduri îmi doresc să aduc un strop de inspirație celor care au simțit una din capcanele mentale în care m-am aflat și eu.

Poate ai fost abandonat, foarte protejat, sau ai suferit o altă formă de abuz și te afli uneori în poziția de a-ți fii greu să lucrezi în echipă, de a avea prietenii/ relații foarte strânse și frecvent simți că meriți mai mult decât ți se oferă. Ai standarde nerealiste cu privire la viața ta, te compari prea mult cu ceilalți sau pornești în multe dintre drumuri cu neîncredere.

Faptul că noi repetăm suferințele din copilărie este o observație general valabilă în cursuri de dezvoltare personală sau în sesiunile cu un psiholog. Dacă în copilărie nu suntem conștienți sau nu avem control asupra propriei vieți, ca adulți nu avem nicio scuză, ba mai mult este responsabilitatea noastră să trăim viața frumos și să ne vindecăm pas cu pas. Așa cum animalele își ling rănile, noi avem puterea de a gândi, raționaliza și bandaja. Este datoria noastră și nu a altora să ne asigurăm că suntem sinceri cu noi, ne acceptăm și privim în fața spre viitor.

Astăzi, te provoc să fii sincer cu ce simți, cu lucrurile care se repetă în viața ta și sa faci un mic pas pentru a prelua controlul.

Uite un exercițiu simplu care m-a ajutat pe mine în această capcană a vulnerabilității și a deprivării emoționale- pentru mine aceasta este ca o sfoară care mă ține în majoritatea situațiilor din viața mea, mă face să mă simt ca un copil neajutorat și singur, neînțeles. 

Acest exercițiu presupune o serie de pași:

  1. M-am gândit la mine ca și cum povestea mea este la televizor iar eu sunt un telespectator
  2. Am analizat situația și am făcut nenumărate eforturi să nu mă judec
  3. Mi-am pus întrebări de genul: dacă aș cunoaște această persoană, ce i-aș spune ca să o alin?
  4. Am încercat din răsputeri să nu compătimesc această persoană, ci doar să ii ofer o alinare, suport moral și soluții
  5. Am făcut asta până când nu a mai fost cazul. Însă momentan încă mai exersez.

Nu este simplu să accepți și să vezi repetitivitatea lucrurilor din viața ta. Iar noi toți avem astfel de mecanisme bine întipărite.

Primul pas este să vrei și să îți croiești o cale de ieșire. Ulterior tot ce poți face este să te bucuri de reușite și să te amuzi dacă nu îți iese din prima, sau a doua, sau chiar din mai multele încercări.

Până la urma o să îți iasă.

Leave a Response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Story
CUM MOTIVEZI (CU ADEVĂRAT) ECHIPA LA FINAL DE AN