Wellbeing – un concept nou cu radacini vechi

28 iunie 2020 Irina Zecheru

E timpul sa tragem, adanc, aer in piept. Sa inspiram calm, sa expiram stres. Sa ne asezam confortabil pe canapea si sa vedem ce inseamna WELLBEING, de ce sa ne intereseze si care este rolul si responsabilitatea organizatiilor in modelarea starii de bine a angajatilor.

Ce inseamna wellbeing?

Chiar daca in limba romana conceptul nu are un echivalent semantic, traducerile il aproximeaza prin bunastare sau stare de bine, apropiindu-se astfel de semnificatia originara si mult mai complexa a binelui holistic, a confortului si fericirii individuale. Insa valentele well being-ului nu se termina aici. Pentru ca fiecare dintre noi are propria definitie a binelui, confortului si fericirii, wellbeing-ul acopera sferele dilatate de dezvoltare personala dar cu implicatii profesionale, de la activitati de responsabilizare sociala, la consiliere psihologica, invatare continua si relatii interumane. De asemenea, se suprapune si transcende un alt termen extrem de prizat dar la fel de ambiguu: wellness. Acesta din urma se refera la zona de sanatate fizica, la educarea stilului de viata sanatos, si subsumeaza activitati precum sport, investigatii medicale sau nutritie adecvata. Cu alte cuvinte, cu cat lucrezi pe mai multe arii de wellness, cu atat ai mai multe sanse sa-ti imbunatatesti wellbeing-ul.

Suna frivol dar e cat se poate de obiectiv: wellbeing inseamna sa fii bine cu tine, la nivel fizic, psihic si emotional. Iar asta sta la baza sentimentului de implinire si multumire, conferind un sens existential si un punct de sprijin in momentele dificile.

Wellbeing in fel si forma

Dupa cum am vazut, wellbeing-ul are mai multe dimensiuni ce pot fi grupate, conform unui studiu Gallup, in 5 piloni fundamentali, care determina starea de sanatate si bunastare generala a angajatului. Fiecare pilon se bazeaza pe celalalt si sunt interdependente. De aceea un program de wellbeing care nu ia inconsiderare toate componentele, risca sa nu atinga rezultatele dorite.

  • Pilonul 1 sau Scopul – se refera la gasirea unor obiective care sa genereze directie si sens, semnificatie, atat la nivel personal cat si profesional (activitati sugerate: coaching si mentoring)
  • Pilonul 2 sau Wellbeing-ul social – se refera la conexiunea cu ceilalti. Comunicarea, interdependenta sanatoasa, impartasirea valorilor comune asigurand o stare de bine si siguranta comuna (activitati sugerate: teambuilding si intalniri informale)
  • Pilonul 3 sau Wellbeing-ul financiar – se refera sa siguranta financiara si gestionarea eficienta a resurselor (activitati sugerate: sesiuni de educatie financiara)
  • Pilonul 4 sau Wellbeing-ul fizic – aici sunt incluse obiceiurile care impacteaza modul in care functioneaza corpul: ce mancam sau cat suntem de activi (activitati sugerate: sesiuni de fitness, yoga, dans creativ)
  • Pilonul 5 sau  Wellbeing-ul comunitar – se refera la implicarea sociala, la recunostinta si daruire (activitati sugerate: voluntariat, programe de motivare prin implicare sociala)

Un dram de istorie

Wellbeing-ul poate parea un concept contemporan dar oamenii s-au gandit intotdeauna la el. Filosofii greci au rascolit, cu mult inaintea corporatiilor, secretele bunastarii vietii. Fara sa o stie, au modelat felul in care stiinta si politicile care vizeaza calitatea vietii la locul de munca se raporteaza azi la wellbeing.

Aristotel a scris despre fericirea care poate fi atinsa prin adunarea celor trei resurse de baza: cele ale sufletului/mintii – incluzand valorile/virtutile morale si intelectuale, dar si emotionale, cele ale trupului – precum sanatate, putere fizica sau frumusete, si cele exterioare noua – cuprinzand aici bunastarea financiara, cercul de prieteni, respectul celorlalti.

O traducere comportamentala, actuala, ar suna astfel: 1. Particip mai intai la o sesiune de meditatie mindfulness, ca sa invat sa-mi gestionez mai bine stresul (suflet/minte) 2. Fac activitate fizica – o ora de fitness, de exemplu (corp) si apoi 3. Ma intalnesc informal cu colegii, pentru a socializa si a ne conecta la nivel uman (exterior). Cand toate cele trei componente sunt respectate si aliniate, starea de wellbeing este atinsa.

Hedonismul radicalizeaza problema fericirii umane, sustinand ca evitarea suferintei si cautarea placerii sunt singurele componente de wellbeing. Mai mult de atat, starea de bine este o circumstanta personala, in controlul fiecarui individ si detasata de factorii externi.

Aceasta abodare “utilitarista” nu ia in considerarea ceea ce studiile contemporane despre fericire numesc adaptare hedonica – procesul prin care, odata cu trecerea timpului, ne obisnuim cu stimulul pozitiv (in cazul nostru), astfel incat desi in continuare prezent, stimulul nu mai produce efectele emotionale dorite.

Stim ca un element important de wellbeing la locul de munca este reprezentat de mediul de lucru – o cladire noua, aerisita, birouri generoase, plante care sa inveseleasca atmosfera. Mai mult decat atat, spre entuziasmul tuturor, angajatorul pune la un moment dat, la dispozitie, un spatiu de relaxare de invidiat: hamace odihnitoare, zone verzi, fotolii confortabile, o biblioteca ofertanta, cafea gratuita pentru toata lumea. Ce ne-am putea dori mai mult? Angajatii iau in stapanire spatiul, se imprietenesc cu el, se simt valorizati si recunoscuti ca persoane… o saptamana sau doua… Pentru ca mai apoi, adaptarea hedonica le estompeaza emotiile iar spatiul atat de apreciat se transforma intr-un loc familiar, agreabil dar uzual.

De ce sa avem un program de wellbeing?

Raspunsul simplu este ca, atunci cand organizatia isi doreste imbunatatirea calitatii vietii angajatului, urmareste si toate celelalte beneficii ce decurg din programele de acest tip. Pentru a enumera doar cateva dintre variabilele masurate de obicei, vorbim despre cresterea motivatiei, imbunatatirea starii de spirit (cu impact asupra a ceea ce se numeste presenteeism – aka ne prezentam in continuare la serviciu dar ne-am dat “demisia” de mult) si a productivitatii, reducerea absenteismului si turnover-ului de personal.

Raspunsul complex este ca programul de wellbeing, spre deosebire de actiunile izolate – de tip sala de relaxare – nu permite instalarea adaptarii hedonice. Abordarea holistica, integrata, a tuturor componentelor ce stau la baza starii de bine personale si profesionale, duce, cu mai multa probabilitate, la un stil de viata echilibrat si implinit.

E adevarat ca efortul este ambivalent – angajator/angajat – si e nevoie de multa perseverenta si timp. Istoric vorbind, organizatiile s-au considerat responsabile mai mult de securitatea fizica a angajatilor, decat de starea de bine a acestora. Insa noua paradigma, care considera capitalul uman ca fiind cel mai important, a impus abordari si echilibre diferite. Angajatii cauta astazi sustinere, in mediul profesional, pentru probleme personale. 87% dintre angajati se asteapta ca angajatorul sa-i sustina in balansarea nevoilor personale si profesionale.

Constient sau nu, wellbeing-ul incepe sa devina parte integranta a stilul nostru de viata. Wellbeing-ul e aici ca sa ramana.

-Sfarsitul primei parti

 


Comentarii

Recomandari

Traininguri & Team building-uri: